În fiecare zi, pe lângă numeroase alte emoții, simțim adesea o dorință puternică de a face ceva (de exemplu, să mâncăm ceva gustos) și o puternică lipsă de dorință de a face altceva (de exemplu, să facem un duș rece). Aceste senzații de dorință sau refuz prezic sau chiar determină destul de precis ceea ce vom face, mai ales pe termen lung. Puterea de voința, care ne permite să ne abținem de la îndeplinirea dorințelor puternice sau să ne obligăm să facem lucruri neplăcute, nedorite sau plictisitoare, este o resursă foarte limitată. Din acest motiv, în general, avem tendința de a face acțiuni care ne provoacă dorință și de a evita acțiunile care ne lasă indiferenți sau ne provoacă aversiune. De multe ori, nu există altă justificare pentru acțiuni inadecvate decât faptul că am dorit pur și simplu să ne satisfacem o dorință. În mod similar, uneori din cauza că nu avem o dorință de a a acționa nu ne putem determina să facem ceva adecvat, chiar dacă suntem pe deplin convinși că acest lucru ne-ar fi benefic.
Având în vedere că senzațiile de dorință sau lipsă de dorință sunt factori atât de importanți în determinarea acțiunilor noastre, cel puțin o parte a soluției pentru trecerea de la reacții inadecvate la reacții adecvate ar putea consta în
- învățarea creării sau amplificării dorinței de a realiza reacții adecvate și
- învățarea eliminării sau diminuării dorinței de a realiza reacții inadecvate.
Dacă vom dori să acționăm adecvat și, în același timp, nu vom dori să acționăm inadecvat, atunci comportamentul adecvat va deveni mult mai natural, ușor și plăcut. Din fericire, este posibil să învățăm să ne manipulăm dorințele într-o anumită măsură. Pentru a stăpâni această abilitate, este necesar să înțelegem mai întâi de unde și cum apare senzația de dorință.
Mecanismul motivației
Senzația de dorință (sau lipsă de dorință) este generată de mecanismul motivației. Mecanismul motivației este partea aparatului cognitiv al creierului care evaluează constant dacă putem folosi resursele disponibile pentru a rezolva problemele cu care ne confruntăm, pentru a ne îndeplini obiectivele sau pentru a ne satisface nevoile. Mai concret, mecanismul motivației analizează constant diverse probleme și încearcă să răspundă la următoarele întrebări:
(1) Este posibilă rezolvarea acestei probleme în circumstanțele mele?
(1.1) Știu ce trebuie să fac pentru a rezolva această problemă?
- (+ Motivație) „Da, știu exact ce trebuie să fac.”
- (- Motivație) „Nu, nu știu ce trebuie să fac. Rezolvarea acestei probleme mi se pare neclară sau imposibilă.”
(1.2) Am resursele necesare (timp, bani, energie, ajutor din partea altor persoane) pentru a efectua acțiunile necesare?
- (+ Motivație) „Da, am suficiente resurse.”
- (- Motivație) „Nu am astfel de resurse.”
(1.3) Sunt capabil să folosesc în mod eficient cunoștințele și resursele disponibile pentru a implementa un plan? Am experiență în rezolvarea unor probleme similare?
- (+ Motivație) „Da, sunt sigur că pot face față acestei sarcini.”
- (- Motivație) „Nu, probabil că, în ciuda cunoștințelor și resurselor, nu voi reuși.”
(2) Care este raportul dintre beneficiile și pierderile asociate cu acțiunile pe care trebuie să le întreprind?
(2.1) Cât de multe beneficii pot obține din aceste acțiuni și cât de probabil este să le obțin?
- (+ Motivație) „Aceste acțiuni îmi vor aduce cu siguranță foarte multe beneficii!”
- (- Motivație) „Chiar și în cel mai bun caz, beneficiul va fi mic. Cel mai probabil, nu voi obține rezultatul sperat.”
(2.2) Cât de mult rău îmi pot provoca aceste acțiuni și cât de probabil este acest lucru? De exemplu, cât de probabil este să pierd mult timp și efort inutil sau ca procesul de rezolvare a problemei să fie lung, dificil și neplăcut?
- (+ Motivație) „Prin efectuarea acțiunilor necesare nu risc nimic! Pot rezolva sarcina ușor și rapid, fără a crea probleme noi.”
- (- Motivație) „Cu siguranță îmi voi provoca mult rău. Cel mai probabil, voi pierde inutil mult timp și efort și tot nu voi obține ceea ce vreau. Încercând să rezolv această problemă, pot crea altele noi.”
Pe baza răspunsurilor la aceste întrebări, mecanismul motivației generează senzația de dorință sau lipsă de dorință pentru un anumit comportament. Senzația de dorință este o emoție prin care creierul ne comunică într-un mod condensat și generalizat semnificația circumstanțelor și cât de mult beneficiu el consideră că putem obține dintr-o anumită acțiune. Dacă creierul consideră că o acțiune va aduce beneficii mari, fără eforturi semnificative sau riscuri, el generează o dorință puternică de a o realiza imediat. În schimb, dacă creierul crede că beneficiul va fi mic, iar acțiunea necesară este dificilă sau riscantă, el generează o lipsă puternică de dorință de a o realiza. În multe cazuri, această lipsă de dorință (pe care o putem numi și „motivație negativă”) ne împiedică să acționăm. Din acest motiv, dacă totuși trebuie să facem un lucru neplăcut, trebuie să ne forțăm folosind puterea de voința pentru a depăși această emoție negativă.
Deși dorința este percepută ca o emoție pozitivă, iar lipsa dorinței ca una negativă, dorința nu este echivalentă cu plăcerea pură și conține întotdeauna un element de disconfort. Apariția dorinței indică o oportunitate de satisfacere a unei nevoi, dar aduce și o teamă de a pierde această oportunitate. Mulți oameni descriu fericirea ca pe un sentiment de împăcare, în care nu mai doresc nimic deoarece au totul de ce au nevoie. Din această perspectivă, dorința este opusul fericirii, deoarece semnalează că ne lipsește ceva important pentru bunăstarea noastră. De aceea, dorința este adesea însoțită de simptome fizice similare anxietății, precum palpitații sau o senzație de strângere în stomac. Acest element de neliniște oferă dorinței puterea sa de motivație. Adesea facem ceva tocmai ca să scăpăm de aceste senzații fizice neplăcute.
Modalități de influențare a motivației
Având în vedere că mecanismul motivației se bazează pe întrebări logice, există metode practice de a gestiona apariția dorinței face ceva util și a nedorinței de a face ceva inadecvat. Pentru a crește motivația de a acționa adecvat, putem:
- Clarifica acțiunile necesare;
- Asigura resursele necesare (de exemplu, timp, energie);
- Îmbunătăți abilitățile necesare prin practică;
- Crește beneficiile percepute ale comportamentului adecvat;
- Reduce sau elimina costurile acestuia.
Pentru a reduce motivația de a acționa inadecvat, putem:
- Găsi alternative atractive pentru utilizarea resurselor;
- Reduce beneficiile percepute ale acțiunii inadecvate;
- Crește costurile percepute ale acesteia;
- Face mai dificilă realizarea comportamentului inadecvat.
