„Problema” în comportamentul partenerului/partenerei este, de fapt, încercarea sa nereușită de a face față unor dificultăți mai profunde
Deși nu întotdeauna este ușor de crezut, într-o relație cu probleme, fiecare dintre parteneri încearcă de obicei să facă tot ce-i stă în putință pentru a îmbunătăți situația.
Dacă ceva din comportamentul partenerului/partenerei vă jignește sau vă deranjează, gândiți-vă la ce dificultăți mai profunde și mai complexe încearcă el/ea să facă față prin acest comportament.
De regulă, identificarea dificultăților mai profunde din spatele „problemei” ajută la identificarea unor soluții mai eficiente. Odată ce aceste soluții sunt puse în aplicare, oamenii nu mai au nevoie de „problemele” lor, deoarece au modalități mai bune de a face față dificultăților cu care se confruntă.
Ce idei și principii vă ajută să mențineți relații bune? Propun să continuăm discuția în comentarii…
Intimitatea apare spontan atunci când vorbiți unul cu altul despre ceea ce este cel mai important în acel moment pentru fiecare dintre voi
Intimitatea emoțională apare atunci când împărtășiți cu partenerul/partenera ceea ce este cel mai important pentru dvs. la moment, iar apoi ascultați care sunt preocupările sale.
Intimitatea apare atunci când partenerii vorbesc unul cu celălalt despre temerile, speranțele și problemele lor, mai ales dacă aceste temeri, speranțe și probleme sunt legate de relația lor.
Intimitatea emoțională crește sau scade în mod direct proporțional cu gradul în care partenerii aleg să vorbească sau să evite discuțiile despre relația lor.
În mod paradoxal, chiar și o conversație sinceră despre lipsa de intimitate poate crea între parteneri un sentiment profund de apropiere.
De obicei, distanțarea este mult mai periculoasă decât cearta
La începutul unei relații, ne este ușor să jurăm că vom merge mereu pe drumul vieții mână în mână și credem că ne așteaptă un drum drept și fără obstacole. Cu toate acestea, calea unei relații întotdeauna duce spre un labirint.
Fiecare nouă dilemă a vieții, cum ar fi o dilemă legată de educația copilului sau de prioritatea care se acordă carierei fiecăruia dintre parteneri, este o nouă răscruce cu multiple ieșiri posibile.
Și pentru că fiecare simte că ieșirea sa din labirint este mai bună, partenerii încep să se acuze reciproc de luarea unei decizii stupide și de refuzul încăpățânat de a colabora.
Pentru a proteja relația de noi certuri, fiecare dintre parteneri decide să păstreze tăcerea și pornește în secret pe propriul drum.
Fiecare crede că o asemenea soluție va fi mai benefică pentru ambii și că ei se vor despărți în labirint doar pentru un scurt timp, iar apoi se vor reîntâlni și vor relua calea comună atunci când din nou, în mod spontan, vor fi de acord unul cu celălalt.
Deși o astfel de îndepărtare ajută, într-adevăr, la evitarea certurilor, aceasta îngheață conflictul pe termen nelimitat. Partenerii nu se mai ceartă pentru a stabili cine are dreptate, dar, pe măsură ce fiecare dintre ei avansează pe drumul său solitar, ei devin tot mai înstrăinați. Partenerii care evită să discute problemele importante ajung să ducă vieți paralele, chiar dacă continuă să locuiască sub același acoperiș.
Rolul important al certurilor este că, uneori, acestea reprezintă singura ocazie de a spune adevăruri importante unul altuia. Pentru o relație bună, trebuie să învățăm cum să gestionăm certurile cu un minim de daune și, dacă este posibil, să le transformăm în conversații în care să ținem cont de nevoile fiecăruia.
Ați avut situații în care o ceartă sinceră v-a ajutat să vă apropiați de partener/parteneră mai mult decât o pace diplomatică? Propun să continuăm discuția în comentarii…
Partenerii își spun lucruri stupide și dureroase unul altuia deoarece nu pot vorbi despre lucrurile care contează cu adevărat
Atunci când în toiul unei dispute partenerul/partenera vă spune lucruri stupide sau jignitoare, vă poate fi ușor să credeți că acum îi vedeți adevărata față de „tiran”, „copil etern” etc.
Cu toate acestea, partenerii își spun lucruri stupide și dureroase unul altuia în timpul certurilor nu pentru că sunt proști sau cruzi, ci pentru că nu știu cum să exprime altfel ceea ce îi deranjează cu adevărat.
Deși poate părea greu de crezut că o persoană care țipă la dumneavoastră și vă cere supunere ezită să vă mărturisească ceva important, de obicei anume așa stau lucrurile.
De multe ori, oamenii ezită să vorbească despre nevoile, dorințele și temerile importante pentru că nici măcar ei înșiși nu-și pot justifica aceste nevoi, dorințe și temeri.
Soluția este să creați în cuplu o atmosferă sigură, în care fiecăruia dintre voi să-i fie puțin mai ușor să-și recunoască și să-și justifice nevoile importante, și apoi să vorbiți împreună despre acestea.
De ce credeți că poate fi atât de dificil pentru noi să ne recunoaștem și să ne justificăm propriile nevoi? Propun să continuăm discuția în comentarii…
Problemele în cuplu sunt rezultatul unei legături emoționale slăbite, și nu invers
Multe cupluri speră că rezolvarea unor probleme specifice îi va ajuta să restabilească o relație bună.
Deși adesea credem că problemele duc la slăbirea legăturii emoționale, în realitate lucrurile stau, de obicei, exact invers: o legătură emoțională slăbită duce la apariția problemelor.
Așadar, rezolvarea problemelor ar trebui să înceapă nu prin negocieri mai sofisticate sau prin căutarea de soluții noi, ci prin restabilirea conexiunii emoționale dintre parteneri.
Este uimitor cât de mult sunt dispuși partenerii să facă în mod altruist unul pentru celălalt atunci când simt înțelegere, susținere și respect.
Un aparent dezacord nu este deloc o problemă, deoarece, odată cu restabilirea conexiunii emoționale, fiecare partener renunță de obicei la poziția pe care a insistat atât de categoric cu puțin timp în urmă și acceptă cu entuziasm poziția celuilalt.
Ați observat vreodată că, atunci când vă reconectați emoțional cu partenerul dvs., dezacordul dispare în mod spontan? Propun să continuăm discuția în comentarii…
Niciunul dintre voi nu este vinovat de apariția certurilor; ambii sunteți victime ale unui ciclu negativ
Deși partenerii se învinovățesc adesea reciproc de cauzarea certurilor, în realitate niciunul dintre ei nu poartă vină pentru apariția conflictului. Cauza este, mai degrabă, ciclul negativ al interacțiunilor dintre ei.
Suntem programați în mod natural să atacăm atunci când simțim chiar și o aluzie ușoară la comportament necinstit sau la lipsă de loialitate și să ne retragem atunci când simțim rușine și avem sentimentul de inadecvare.
Din nefericire, partenerii deseori, din greșeală sau din neatenție, își provoacă reciproc senzația că sunt nedreptățiți sau rușinați și astfel declanșează un cerc vicios de interacțiuni. Acest ciclu negativ poate escalada chiar și o neînțelegere minoră la o ceartă serioasă în doar câteva secunde.
Un exemplu de cerc vicios este ciclul plângere-plângere: cu cât ne criticăm mai mult partenerul, cu atât mai mult ne critică acesta pe noi; ca răspuns la criticile partenerului, începem să-l criticăm și mai mult și ciclul continuă.
Un alt exemplu frecvent este ciclul plângere-îndepărtare: cu cât ne criticăm mai mult partenerul, cu atât mai mult acesta se simte rușinat, se retrage și devine pasiv; cu cât partenerul se retrage mai mult, cu atât mai mult simțim că ne ignoră și cu atât mai mult îl criticăm.
Indiferent de subiectele disputelor dintre voi, fie că este vorba despre bani, obligații casnice, probleme de intimitate, neînțelegeri legate de creșterea copiilor etc., merită să vă concentrați întotdeauna asupra modului în care amândoi mențineți un cerc vicios de detașare emoțională unul de celălalt.
Încercați să observați ce anume din comportamentul fiecăruia dintre voi îl provoacă pe celălalt să fugă sau să atace?
Soluția este să dezvoltați abilități de comunicare eficientă, astfel încât să puteți discuta chiar și despre plângeri și preocupări serioase fără a escalada conversația până la o ceartă.
Problemele în cuplu apar și se rezolvă în funcție de poveștile pe care ni le spunem nouă înșine
Certurile încep, de obicei, atunci când fiecare partener se închide într-o cameră de ecou al propriului „adevăr” și crede din ce în ce mai mult în povestea că „celălalt se poartă complet irațional”.
Această poveste se consolidează și în scurt timp devine atât de convingătoare, încât începe să filtreze și să distorsioneze orice fapt care o contrazice.
Relațiile dintre parteneri se răcesc și se înăspresc rapid, iar fiecare partener începe să creadă că suferința sa este cauzată de refuzul irațional al celuilalt de a recunoaște adevărul evident.
Partenerii continuă să se certe despre cine dintre ei a greșit, cântăresc și combat dovezile aduse de fiecare dintre părți și nu observă că „investigarea infracțiunii din trecut” este cu totul inutilă.
În primul rând, este imposibil să se stabilească în mod obiectiv numeroasele circumstanțe care au dus la ceartă.
Aceste circumstanțe rămân în trecutul inaccesibil, multe dintre ele fiind complet trecute cu vederea sau uitate, iar cele rămase în memorie fiind, probabil, distorsionate în mod semnificativ.
În al doilea rând, povestea pe care fiecare dintre parteneri continuă să și-o spună este, de obicei, atât de înrădăcinată, încât partenerii vor continua oricum să interpreteze orice dovadă pornind de la propriile preconcepții.
Așadar, adevărata provocare este să vă ajutați reciproc să explorați povești alternative, în care personajele nu sunt deloc niște oameni „proști” sau „malefici”, ci sunt pur și simplu oameni blocați în încercările lor solitare de a rezolva problemele de cuplu.
Trebuie să găsiți o modalitate de a spune împreună o nouă poveste despre relația voastră, care să înlocuiască poveștile negative care vă domină pe fiecare dintre voi și să vă apropie unul de celălalt prin acele aspecte ale relației voastre care au fost anterior denaturate, uitate, subestimate sau marginalizate în mod nejustificat.
Multe dezacorduri între parteneri nu pot fi reconciliate, dar astfel de probleme nerezolvabile pot fi integrate în relație
Multe probleme din cuplu nu pot fi rezolvate. Dezacordurile serioase privind gusturile personale, cultura, vulnerabilitățile și valorile personale nu au soluții permanente, iar încercarea de a impune o soluție dăunează, de obicei, grav relației.
Relația ideală în care nu există niciodată dezacorduri între parteneri este un mit. Nu există un partener de viață perfect.
Atunci când alegem un partener, alegem, în esență, un set de probleme de nerezolvat cu care va trebui probabil să învățăm să trăim pe tot parcursul relației.
Soluția este să învățăm mai întâi să distingem problemele rezolvabile de cele care nu au niciun fel de soluții, iar apoi să învățăm să construim o relație puternică tocmai pe fundația dezacordurilor ireconciliabile.
Relațiile funcționează bine nu atunci când partenerii reușesc să se forțeze reciproc să renunțe la dorințe, să înceteze complet să se mai certe sau să se forțeze reciproc să facă compromisuri, ci atunci când partenerii găsesc o modalitate de a-și integra în relație idiosincraziile și dezacordurile care nu au soluții.
Ce părere aveți despre dezacordurile de nerezolvat în cuplu? Propun să continuăm discuția în comentarii…
Partenerul/partenera dvs. nu este încăpățânat(ă); el/ea nu cedează pentru că a făcut deja prea multe compromisuri
Certurile arată adesea ca niște confruntări epice cu încăpățânare incredibilă din ambele părți. Partenerii sunt blocați pe pozițiile lor și, chiar dacă cearta este legată de cele mai nesemnificative lucruri, niciunul dintre ei nu acceptă să cedeze în fața celuilalt.
Din exterior poate părea că partenerii trebuie doar să recunoască faptul că se poartă copilărește și să facă un compromis.
Cu toate acestea, adevăratul motiv pentru o mulțime de conflicte nu este că partenerii nu știu cum să facă compromisuri, ci pentru că au făcut deja prea multe compromisuri.
Într-o relație, suntem adesea de acord să înlocuim lucrurile reale cu simbolurile acestora. De exemplu, mulți dintre noi suntem de acord să reducem exprimarea reală a afecțiunii și a adorației, cum erau zilele întregi petrecute nedespărțiți unul de celălalt la începutul relației, la un simbol al afecțiunii sub forma unui pupici rapid pe buze înainte de a pleca la serviciu.
O relație poate supraviețui ani de zile pe o dietă formată în principal din simboluri, însă atunci când ni se refuză chiar și aceste simboluri sau chiar simboluri ale simbolurilor, simțim că nu mai avem cum să cedăm mai departe.
Soluția este să învățăm să recunoaștem valoarea simbolică a diferitelor acțiuni și gesturi și, acolo unde este posibil, să readucem în relație lucruri mai reale.
Dacă compromisul este inevitabil, trebuie să ne învățăm cel puțin să ne exprimăm părerea de rău în legătură cu faptul că fiecare trebuie să sacrifice ceva foarte important.
Problemele în cuplu pot fi un semn de creștere pozitivă
Uneori, problemele în cuplu sunt, în mod paradoxal, un semn de creștere pozitivă a cuplului în general și a fiecărui partener în parte.
Se poate întâmpla ca o relație să nu mai funcționeze ca înainte deoarece partenerii s-au ajutat reciproc să crească și să devină niște persoane mai puternice, mai independente și mai încrezătoare.
Fiecare partener a ajuns să aibă mai multă încredere în celălalt și, în consecință, a simțit că poate cere mai mult.
Acum, cuplul trebuie să creeze o nouă fundație pentru relația lor, care să încorporeze noile lor calități.
Soluția este să ne învățăm cum să comunicăm fără să ne rănim prea mult unul pe celălalt și să vindecăm vechile răni provocate unul altuia în trecut.
Arta creării relațiilor apropiate poate fi învățată
De la naștere, trăim predominant în relații ierarhice de dominație și supunere: relațiile cu părinții, frații și surorile, profesorii și apoi relațiile cu colegii de la locul de muncă.
Din acest motiv, nu este deloc surprinzător că, odată ce începem o relație romantică în care trebuie să construim o relație de egalitate, mulți dintre noi întâmpină dificultăți considerabile. Deși lucrul asupra relațiilor presupune un efort considerabil, acesta oferă o șansă bună de a evita răcirea lentă a relațiilor, care este inevitabilă atunci când încercăm să negăm sau să ignorăm problemele.
Noi tindem să apreciem mult mai mult complimentele care ne laudă calitățile pe care noi înșine le considerăm demne de critică
Lauda reciprocă și continuă este esențială pentru menținerea relațiilor bune chiar și în cel mai ideal cuplu.Dar cum să faci un compliment care să pătrundă în inima partenerului/partenerei tale? Nu toate complimentele sunt la fel de convingătoare și valoroase.
De obicei, oamenii apreciază incomparabil mai mult complimentele care le laudă trăsături, calități sau înclinații de care ei înșiși nu sunt siguri, pe care ei înșiși le critică sau de care ei înșiși, în adâncul sufletului, se rușinează.
Dacă doriți să revigorați relația, încercați să observați care sunt părțile din personalitatea partenerului/partenerei dvs. cu care el/ea încă nu a reușit să se împace.
Dacă puteți accepta aceste calități și caracteristici sau chiar le găsiți atractive, exprimați acest lucru printr-un compliment sincer.
Acceptarea din partea dvs. va încălzi inima partenerului/partenerei dvs. și poate deveni cel mai important element de care are el/ea nevoie pentru a începe să se aprecieze mai mult.
În relații, noi nu-i tolerăm pe oamenii care ne fac să avem o părere proastă despre noi înșine și nu ne putem despărți de cei care ne ajută să avem o părere mai bună despre noi înșine.
Atunci când suntem împăcați cu noi înșine, criticile venite din partea celorlalți rareori reușesc să străpungă armura autoprotecției noastre psihologice.
Citându-ne propriile convingeri în calitate de dovadă, de obicei putem să spunem cu ușurință că cuvintele critice ale altei persoane sunt doar dovadă a caracterului său rău
Pe de altă parte, atunci când autorespectul nostru este deja expus prin autocondamnare, chiar și o mică remarcă critică din partea partenerului ne poate răni imediat și foarte tare drept în inimă. Din acest motiv, în relații nu-i tolerăm pe oamenii care ne fac să apreciem propria persoană și mai prost decât deja o facem, și întotdeauna dorim să rămânem cu persoane care ne ajută să avem o părere mai bună despre noi înșine.
Un ajutor important pe care partenerii și-l oferă unul altuia în mod regulat într-o relație stabilă și caldă este creșterea regulată și reciprocă a stimei de sine. Într-o relație bună, încercăm să protejăm inima persoanelor dragi, inclusiv de propria lor autocritică nejustificată.
De multe ori partenerii se ceartă aprig fără niciun motiv.
Atunci când conversația cu partenerul/partenera se încinge treptat și este pe cale să vă ardă pe unul dintre voi, întreabă-te: “Stai, poate că și de data asta ne certăm pentru absolut nimic?”.
Deși este adevărat că într-o relație bună discuțiile (sau chiar certurile) sunt uneori necesare pentru a expune adevăruri importante, este la fel de adevărat că partenerii se ceartă adesea pentru absolut nimic.
Iată câteva motive frecvente pentru care apar certurile neîntemeiate:
- Unul dintre voi pur și simplu nu a înțeles ce a vrut să spună celălalt.
- Pentru unul dintre voi (sau pentru amândoi), conversația a venit într-un moment absolut nepotrivit (stres, grabă etc.).
- Unul dintre voi nu și-a dat seama cât de important este cu adevărat subiectul conversației pentru celălalt.
- Amândoi sunteți de acord cu celălalt în principiu, dar ați devenit puțin înăspriți pentru că nu v-ați acordat o atenție călduroasă unul altuia pentru o vreme și acum, contrazicându-vă unul pe celălalt, faceți aluzii la acest lucru.
Încercați să memorați și să completați această listă cu propriile observații. Veți fi surprinși câte momente plăcute veți salva cu ajutorul ei.
Plângerile sunt adesea încercări inepte prin care ne exprimăm nevoile noastre normale și adulte.
Este tentant de ușor să credem că plângerile și acuzațiile partenerului/partenerei sunt doar un semn al imaturității sale. Cu toate acestea, merită să ne amintim că adulții nu se comportă niciodată copilărește.
Dacă spunem “copilăresc” în sens peiorativ, putem constata că nici măcar copiii nu se comportă copilărește!
De obicei, ceea ce pare a fi un capriciu copilăresc din partea unui adult este, de fapt, doar o exprimare ineptă a sentimentelor adulte justificate și a nevoilor adulte justificate din spatele acestor sentimente.
Plângeri de genul “de ce e din nou dezordine în casă?!”, “petrecem tot mai puțin timp împreună” sau “aș vrea să gătești și tu cina uneori” pot fi un mod nereușit și voalat de a aduce în discuție o întrebare importantă pentru amândoi.
Iată o formă mai clară a acestei întrebări: “În ultima vreme nu simt că îți pasă cu adevărat de mine și sunt foarte îndurerat din această cauză. Ai putea să mă ajuți să mă simt mai bine?”.
În relații, sarcina noastră este să ne ajutăm sistematic unul pe celălalt să recunoaștem, să acceptăm și să ne exprimăm mai bine sentimentele adulte normale și nevoile asociate cu acestea.
Răzbunarea este o modalitate nereușită să convingi o persoană să devină mai blândă și mai înțelegătoare cu tine
Un motiv important pentru care conversațiile degenerează adesea în certuri serioase este faptul că partenerii se răzbună unul pe celălalt sau, cu alte cuvinte, se rănesc intenționat.
Într-o ceartă răzbunarea poate lua mai multe forme, inclusiv reamintirea partenerului de greșelile din trecut, exagerarea calităților sale neatractive, atribuirea lui/ei a unor caracteristici sau etichete rușinoase, refuzul de a accepta încercările sale de reconciliere, refuzul de a-l ajuta, refuzul de a o asculta în continuare și așa mai departe.
În toiul unei conversații tensionate, suntem adesea tentați să folosim toate aceste mijloace extrem de dureroase, deoarece credem că răzbunarea este o modalitate eficientă de a ne convinge și de a ne schimba partenerul.
Atunci când comportamentul unei alte persoane ne rănește, încercăm intuitiv să-i provocăm durerea, pentru ca în cele din urmă această persoană să realizeze câtă neplăcere ne provoacă și să se oprească.
Spus mai simplu: ca răspuns la cruzimea partenerului/partenerei, devenim și noi cruzi, în speranța că acest lucru îl/o va încuraja să ne trateze cu înțelegere, tandrețe și compasiune.
Problema este că, în realitate, cruzimea rareori le ajută pe alte persoane să manifeste tandrețe. De cele mai multe ori, cruzimea nu face decât să genereze mai multă violență și iresponsabilitate. Tocmai din acest motiv discuțiile degenerează atât de repede în certuri. Este mult mai ușor de trezit tandrețea prin grijă.
Soluția este să învățați să vă gestionați mai bine propria durere și, în timpul certurilor, să spuneți doar lucrurile care vor face relația mai bună. Mai multe în acest sens citiți în următorul mesaj.
Un principiu de comunicare care valorează cât o carte întreagă: într-o ceartă spune și fă doar lucrurile care vor face atmosfera dintre voi mai caldă și mai sigură
Există sute de cărți despre cum să vorbești cu partenerul/partenera în timpul certurilor. Cu toate acestea, nu toate sfaturile și tehnicile la această temă sunt la fel de valoroase.
Unul dintre principiile în acest domeniu are o importanță deosebit de disproporționată, și anume: în timpul certurilor, spuneți și faceți doar acele lucruri care vor face relația dintre voi mai caldă, mai apropiată și mai sigură.
Nu este adevărat că în timpul certurilor pierdem complet controlul asupra a ceea ce facem din cauza emoțiilor puternice. Mai degrabă, trecem la logica educării prin pedeapsă. Cu alte cuvinte, în mod conștient și sistematic rănim altă persoană pentru a o convinge să nu ne mai facă rău niciodată în viitor.
De exemplu, atunci când în timpul unei dispute neplăcute ne vine ideea de a râde sarcastic de încercarea altei persoane de a-și recunoaște greșeala și de a-i reaminti despre o mulțime de alte greșeli ale sale din trecut, suntem, de obicei, conștienți că acest lucru o va răni și oricum îi spunem aceste cuvinte dureroase ca să ne răzbunăm.
Motivul este că anume vrem să-i dăm altei persoane “o lecție dureroasă și memorabilă”. Nu o lăsăm pe altă persoană să scape prea ușor, deoarece credem că doar o pedeapsă dureroasă, umilitoare, care să-i arate cât de mult ne-a rănit greșeala sa, o va convinge să nu mai repete o astfel de greșeală în viitor.
În timpul următoarelor certuri, încercați să depistați impulsurile de a vă răni partenerul sau partenera, de a-i da o lovitură zdrobitoare sau de a prelungi conflictul pentru a îl/o face să capituleze complet. Stăpâniți-vă aceste impulsuri (vedeți în continuare) și, în schimb, faceți ceva care o va face pe cealaltă persoană să se simtă puțin mai bine și mai calm.
Acceptați-i scuzele, nu-i reamintiți greșelile din trecut, ajutați-o să-și găsească scuze, lăsați-o să-și salveze orgoliul etc.
Într-o relație bună, fiecare dintre noi are mult mai mult de câștigat dacă o ceartă se termină cât mai repede posibil.
Poți să ai mereu dreptate sau poți fi căsătorit(ă); nu le poți avea pe ambele.
Conversațiile tensionate (sau chiar certurile) sunt utile deoarece uneori acestea sunt singura ocazie de a expune adevăruri importante unul altuia.
Cu toate acestea, adesea adevăratul scop al acestor conversații nu este de a stabili unicul adevăr obiectiv, ci de a clarifica mai bine pozițiile subiective ale fiecăruia dintre voi și apoi de a găsi o modalitate de a asigura coexistența lor pașnică.
În multe aspecte ale vieții noastre “decizia corectă” este determinată nu de fapte logice și concrete, ci de preferințe subiective, filosofii unice, hipersensibilități personale și vise individuale.
Chiar și preferința constantă de a lua întotdeauna decizii logice este, de asemenea, o preferință personală.
Încercarea de a-l forța mereu pe celălalt să ia “decizii corecte”, când în realitate este vorba doar de preferințe personale, poate obosi chiar și cele mai sănătoase căsnicii.
Nimănui nu-i place să trăiască într-o relație în care chiar și deciziile simple necesită analize extinse și plictisitoare ale faptelor sau în care visele sunt în mod regulat sacrificate în favoarea logicii.
Singura modalitate de a face ca lucrurile să meargă întotdeauna așa cum vrei tu este să trăiești singur(ă). Pentru a reduce presiune într-o relație și pentru a beneficia de celelalte lucruri plăcute care aceasta ne oferă, am putea să învățăm să respectăm opiniile partenerului/ partenerei (chiar dacă ale noastre ne plac mult mai mult).
