(1) Mai întâi, se întâmplă ceva (declanșator, trigger)
Nu putem influența declanșatorul.
(2) Apoi, creierul nostru și noi înșine determinăm dacă declanșatorul (și reacția noastră la acesta) reprezintă ceva important și periculos
În primul rând la declanșator reacționează părțile automate ale creierului:
Pe baza memoriei emoționale, creierul percepe un declanșator ca fiind ceva “periculos”. Pornind de la acest lucru, creierul generează automat:
- Senzații fizice neplăcute și reacții fiziologice (care durează de obicei doar câteva minute).
- Emoții negative (frică, rușine, anxietate, dezgust, tristețe, furie etc.).
Ce putem face la acest nivel?
Cercetare
Ce senzații fizice apar la contactul cu declanșatorul?
- Cum se simt aceste senzații?
- Unde anume sunt resimțite?
- Ce se întâmplă cu ele? Cum se schimbă ele?
- Cât de neplăcute sunt ele? Ce s-ar întâmpla dacă ar trebui să le suporți timp de 3 minute, 10 minute?
Modificare
1. Putem influența memoria emoțională prin “întoarcerea la evenimente traumatice din trecut”.
2. Putem crește rezistența la senzațiile fizice neplăcute.
Apoi, creierul completează uneori în mod automat aceste senzații fizice și emoții cu gânduri negative nejustificate:
Exemple de gânduri negative neîntemeiate:
- S-ar putea întâmpla ceva foarte rău!
- Nu-mi place foarte mult această situație!
- Ceilalți oameni gândesc ceva rău sau jenant despre mine!
- Sentimentele pe care le am sunt prea neplăcute. Nu le mai pot suporta!
Ce putem face la acest nivel?
Cercetare
- Ce gânduri sau imagini despre declanșator apar atunci când intri în contact cu el?
Modificare
- Putem învăța să observăm și să combatem gândurile negative automate.
Puțin mai târziu, părțile mai conștiente ale creierului pe care le percepem ca fiind “sinele” răspund la declanșator.
Aceste părți ale creierului încearcă să înțeleagă ce spune despre noi înșine reacția la declanșator care a apărut puțin mai devreme:
- Dacă ne dăm seama că reacția este nejustificată și că declanșatorul nu este de fapt periculos, aceste părți ale creierului pot genera gânduri de inadecvare personală:
- Acest lucru nu este normal!
- Ar trebui să pot reacționa în mod normal la acest tip de situații, dar nu pot!
- Cu siguranță este ceva în neregulă cu mine!
- Este atât de jenant!
- Trebuie să ies repede din această situație, astfel încât ceilalți să nu observe cum reacționez!
- Aceste gânduri fac ca senzațiile fizice neplăcute și emoțiile negative să devină și mai pronunțate.
Ce putem face la acest nivel?
Cercetare
- – Ce gânduri sau imagini vizuale despre tine însuți îți apar atunci când intri în contact cu declanșatorul?
Modificare
- Putem învăța să observăm și să combatem gândurile negative automate.
- Ne putem dezvolta o voce interioară bună, înțeleaptă, grijulie, care comentează reacțiile noastre într-un mod pozitiv (Ajutorul înțelept).
(3) Ca urmare, pentru a calma senzațiile fizice, emoțiile și gândurile neplăcute, fugim din situație
- Creierul monitorizează automat reacția noastră și, deoarece aceasta are ca rezultat ameliorarea rapidă a senzațiilor fizice neplăcute și a emoțiilor negative, el:
- Concluzionează că ne-a făcut bine atunci când ne-a alertat asupra declanșatorului – “Dacă ai reacționat la semnal, înseamnă că acesta a fost de fapt important”
- Consolidează și mai mult această obișnuință de a reacționa la acest tip de declanșator. “Data viitoare când voi observa ceva similar cu declanșatorul din nou te voi anunța prin senzații fizice neplăcute și emoții negative”.
Ce putem face la acest nivel?
Cercetare
- Ce gânduri sau imagini vizuale despre tine însuți îți apar atunci când intri în contact cu declanșatorul?
Modificare
- Putem învăța să amânăm sau să blocăm evadarea de la declanșator, astfel încât părțile automate ale creierului să poată observa că declanșatorul nu este periculos, iar mesajele lor nu sunt utile:
- Cu ajutorul unei pauze scurte de autocompătimire
- Cu ajutorul unei pauze scurte de ancorare
- Prin expunerea gradată la situații în care declanșatorul devine treptat din ce în ce mai puternic.
