Relațiile apropiate între adulți pot fi o sursă inepuizabilă de bucurie, satisfacție, sprijin, consolare și de un sens profund al vieții, însă toate aceste comori rămân accesibile doar dacă partenerii se comportă într-un mod matur. Încă de la începuturile terapiei de familie, mulți psihologi au încercat să definească ce înseamnă „comportament adult”. După cum s-a dovedit, lista abilităților și calităților de adult este destul de mică. Conform diferiților autori, în relații în general și, în special, în momentele de conflict, comportamentul matur constă în următoarele:
1. În mod de adult, persoana își creează sentimentul de valoare personală, demnitate și siguranță din interior. Datorită acestui fapt, stabilitatea psihologică a unui adult nu depinde de realizările sau comportamentul partenerului său. Pentru a-și menține stabilitatea psihologică, un adult nu are nevoie să primească frecvent confirmări sau aprobări din partea partenerului.
2. În mod de adult, persoana se poate calma singură, inclusiv în situații de conflict. Un adult poate rămâne calm din punct de vedere emoțional și nu se lasă copleșit de stări emoționale extreme, cum ar fi furia oarbă, panica sau detașarea totală, chiar dacă partenerul este profund supărat, îngrijorat sau furios.
3. În mod de adult, persoana poate asculta plângerile și criticile partenerului fără a simți imediat că este atacată și fără a trece direct la autoapărare, justificări sau retragere.
4. În mod de adult, persoana tinde să vadă cauzele comportamentului „rău” al partenerului în faptul că acesta este speriat, îngrijorat, prea obosit, suprasolicitat sau se simte inadecvat, și nu în faptul că este rău, prost, zgârcit, egoist sau că dorește doar să manipuleze și să domine pe alții.
5. În mod de adult, persoana poate observa propriile hipersensibilitățile, reacții emoționale și tipare de comportament. Un adult poate reflecta asupra modului în care reacționează în diferite situații și poate înțelege când reacționează în conformitate cu valorile sale actuale și realitatea prezentului, și când reacționează sub influența unor răni psihologice vechi sau a unor îngrijorări nejustificate cu privire la viitor.
6. În mod de adult, persoana tinde să creeze relații foarte apropiate și de încredere. Un adult prețuiește legătura profundă cu partenerul și înțelege că, pentru a menține această apropiere, trebuie să-și asume riscuri emoționale, adică să-și dezvăluie laturile vulnerabile.
7. În mod de adult, chiar și ca răspuns la o provocare serioasă, persoana refuză în principiu să își umilească partenerul, să îl amenințe sau să îi facă rău emoțional sau fizic.
8. În mod de adult, persoana înțelege ce poate și ce nu poate cere de la partener, dacă dorește să mențină o relație cu adevărat apropiată cu acesta.
9. În mod de adult, persoana poate exprima clar, direct și cu respect dorințele și nevoile sale, chiar dacă știe că acestea ar putea să nu fie pe placul partenerului. Un adult preferă să comunice deschis și respectuos cu partenerul, în loc să recurgă la comportamente pasiv-agresive, distanțare sau manipulare emoțională. Un adult nu „răspunde cu aceeași monedă” la furia, critica, îngrijorarea sau îndepărtarea partenerului. (mai detaliat)
10. În mod de adult, persoana poate independent lua decizii importante și își asumă responsabilitatea pentru acestea.
11. În mod de adult, persoana poate observa cum acțiunile sale influențează partenerul și relația în general, și apoi își poate schimba comportamentul pentru a îmbunătăți relația, indiferent de comportamentul partenerului.
12. În mod de adult, persoana este capabilă să se abțină de la luarea deciziilor pripite și să ia decizii bine gândite.
13. În mod de adult, persoana tinde să se concentreze mult mai mult pe propria responsabilitate și pe ceea ce trebuie să facă ea, decât pe ceea ce ar trebui să facă persoana iubită.
14. În mod de adult, persoana poate să-și imagineze cum s-ar simți în locul partenerului și să îi răspundă cu compasiune.
15. În mod de adult, persoana este capabilă să își asume responsabilitatea pentru convingerile, gândurile, emoțiile și acțiunile sale. Dacă este necesar, un adult poate să își ceară sincer scuze și să compenseze consecințele greșelilor sale, indiferent de comportamentul partenerului.
16. În mod de adult, persoana nu se teme să își arate vulnerabilitatea în relații. Asta înseamnă că un adult poate să își exprime nevoile fără a recurge la cerințe și constrângeri și rămâne calm chiar dacă partenerul îl refuză. Un adult înțelege că, pentru a menține o relație profundă, trebuie să își exprime clar gândurile și sentimentele reale, chiar dacă acest lucru poate fi dificil și neplăcut.
17. În mod de adult, persoana înțelege că alți oameni sunt complecși și adesea au sentimente și tendințe contradictorii (de exemplu: „E posibil el să mă iubească cu adevărat, dar în același timp poate să nu vrea să petreacă tot timpul cu mine” sau „E posibil ea să mă critice pentru anumite lucruri, dar în același timp să mă aprecieze pentru multe altele”).
18. În mod de adult, persoana preferă cooperarea în locul luptei pentru putere și dominație. Un adult este dispus să caute împreună cu partenerul o soluție benefică pentru ambele părți, în loc să încerce cu orice preț să impună propriile soluții și puncte de vedere. Un adult nu are nevoie să aibă întotdeauna dreptate.
19. În mod de adult, persoana continuă să învețe cum să se comporte în relații, pune la îndoială corectitudinea convingerilor și modelelor de comportament învățate anterior și crește din punct de vedere emoțional.
20. În mod de adult, persoana este capabilă să ofere partenerului sprijin emoțional și grijă dezinteresată, precum și să ceară și să primească sprijin emoțional și grijă de la partener atunci când are nevoie de ele.
21. În mod de adult, persoana nu se agață de resentimente pentru a avea un drept moral de a-și pedepsi partenerul sau de a-l manipula. După o trădare a încrederii, un adult inițiază un proces sincer de reconciliere.
22. În mod de adult, persoana poate respecta diferențele de opinii, nevoi, viziuni și gusturi. Un adult nu are nevoie ca partenerul să fie întotdeauna de acord cu el și, în caz de neînțelegeri legate de gusturi și preferințe, nu încearcă să își schimbe partenerul.
23. În mod de adult, persoana își menține un sentiment justificat de stabilitate a relației și, prin urmare, în cazul apariției unor probleme sau neînțelegeri minore, nu simte că „relația este pe cale să se destrame” sau că „partenerul vrea să îl părăsească.”
Stilul de comportament adaptativ copilăresc
Opusul stilului de comportament adult este „stilul de comportament adaptativ copilăresc”. Acest stil de comportament constă într-un set de reacții emoționale automate, modele de gândire, scenarii comportamentale și mecanisme de autoapărare, pe care le dezvoltăm singuri pe parcursul copilăriei sau le împrumutăm de la părinți și alți oameni apropiați care ne-au înconjurat în acea perioadă. Acest stil de comportament se numește „adaptativ” deoarece reacțiile, modelele și scenariile incluse în el ne-au ajutat să ne adaptăm mai bine la condițiile de viață din copilărie, mai ales dacă relațiile cu persoanele apropiate au fost stresante în acea perioadă.
Iată câteva dintre cele mai importante caracteristici ale stilului de comportament adaptativ copilăresc:
(1) În modul de comportament adaptativ copilăresc, avem tendința de a menține un nivel ridicat de neliniște și vigilență, căutând constant pericole. Chiar și neînțelegerile minore în relația cu partenerul încep să pară preziceri sau semne ale unei posibile destrămări ale relației.
(2) În modul de comportament adaptativ copilăresc, ne este foarte greu să suportăm propria vulnerabilitate, iar capacitatea de a ne calma singuri este aproape complet neutilizată. Din această cauză, în modul de comportament adaptativ copilăresc, ca răspuns la orice sugestie de critică, avem tendința să răspundem cu o apărare excesivă, furie sau detașare, ceea ce îngreunează foarte mult discuțiile productive despre probleme și neînțelegeri.
(3) În modul de comportament adaptativ copilăresc, avem tendința de a gândi în termeni categorici, precum „alb și negru”, „acesta este corect, iar acesta este greșit” sau „acesta este bun, iar acesta este rău” și nu suntem capabili să înțelegem nuanțele subtile ale situațiilor.
(4) Sarcina principală a copilului este să se protejeze de durerea emoțională care apare chiar și la o sugestie mică de rupere a legăturii cu o persoană importantă. În modul de comportament adaptativ copilăresc, manifestarea laturilor noastre vulnerabile ne pare rușinoasă sau periculoasă. Din acest motiv, în modul de comportament adaptativ copilăresc, nu ne permitem să ne apropiem cu adevărat de partener. Ni se pare că nu am putea suporta durerea emoțională care ar apărea dacă partenerul ne-ar critica sau ne-ar refuza satisfacerea unei nevoi cu care ne-am adresat la el. Din această cauză, fie ne îndepărtăm, fie trecem la constrângere dintr-o poziție de forță sau de dreptate aparentă.
(5) Din cauza faptului că în modul de comportament adaptativ copilăresc ni se pare că nu vom putea suporta sentimentul propriei vulnerabilități, ne grăbim să dăm vina pe alții, ne este greu să oferim scuze sincere sau trecem rapid la o apărare excesivă atunci când cineva ne atrage atenția asupra defectelor și greșelilor noastre.
(6) În modul adaptativ copilăresc, nu vedem posibilitatea de a ne schimba stilul de gândire sau comportament. Ne străduim din răsputeri să ne menținem vechile obiceiuri de soluționare a problemelor, deoarece în trecut aceste strategii ne-au ajutat să simțim control în contextul imprevizibil al copilăriei.
(7) În modul de comportament adaptativ copilăresc, adesea ne impunem nouă înșine și partenerului cerințe excesiv de ridicate.
(8) În modul de comportament adaptativ copilăresc, nu observăm contextul mai larg al relațiilor, nu înțelegem rolul nostru în crearea situației actuale și considerăm fiecare că fiecare criză apare din senin. Din această cauză, comportamentul partenerului în conflict ni se pare fie incomprehensibil, fie o manifestare a caracterului său rău.
***
Din fericire, cu dorință și suficientă practică, putem învăța să recunoaștem când acționăm în modul de comportament adaptativ copilăresc și să trecem intenționat în modul de funcționare adult. Fiecare punct al stilului de comportament adult este o abilitate separată care poate fi învățată. O parte semnificativă a muncii mele cu cuplurile constă exact în dezvoltarea acestor abilități pentru a întări capacitatea lor de a interacționa între ei într-un stil adult, ceea ce duce rapid la rezolvarea conflictelor curente și ajută la prevenirea apariției unor conflicte serioase în viitor.
