Așa cum am încercat să explic anterior, granițele personale sunt protejate de un fel de reguli morale care definesc clar limitele controlului pe care alți oameni îl au asupra vieții noastre. Aceste reguli le arată celorlalți oameni unde trebuie să se oprească din a face pretenții și nu mai au dreptul să schimbe ceva în viața noastră. Pentru majoritatea situațiilor care se referă la aspecte mai puțin importante ale vieții noastre (marginea terenului nostru psihologic), regulile care ajută la stabilirea unor limite personale adecvate și la menținerea încrederii pot fi descrise în felul următor:
Dacă dvs. doriți să obțineți ceva de la o altă persoană, atunci:
Drepturile pe care o altă persoană trebuie să ni le ofere dacă dorește să construiască cu noi o relație bazată pe o conexiune profundă și puternică:
Atenție
Cealaltă persoană ar trebui să ne dea dreptul să îi cerem orice dorim să obținem de la ea în orice moment.
Acceptare
Cealaltă persoană este obligată să justifice și să accepte interesele și dorințele noastre, atâta timp cât acestea nu încalcă drepturile, interesele și dorințele sale fundamentale.
Cealaltă persoană trebuie să justifice interesele și dorințele noastre, chiar și în cazul în care:
– în trecut am comis greșeli,
– în trecut am avut alte preferințe,
– dorințele sau deciziile noastre i se par neclare.
În relațiile cu adevărat apropiate, avem dreptul la greșeli. Asta înseamnă că greșelile noastre anterioare nu oferă celeilalte persoane motive suficiente pentru a critica și a bloca dorințele și nevoile noastre curente.
În relațiile cu adevărat apropiate, avem dreptul de a ne schimba opiniile și preferințele. Faptul că acum dorim ceva ce nu am dorit în trecut nu oferă celeilalte persoane motive suficiente pentru a critica și a respinge dorințele și nevoile noastre actuale.
În relațiile cu adevărat apropiate, ambele părți trebuie să recunoască limitările logicii. Multe decizii și preferințe importante sunt determinate nu de argumente raționale, ci de gusturi, obiceiuri, perspective personale unice și experiențe individuale. Prin urmare, multe decizii și preferințe nu pot fi considerate „corecte” sau „incorecte” doar din punctul de vedere logic. Faptul că deciziile sau dorințele noastre i se par celuilalt nelogice sau neclare nu îi oferă un temei suficient pentru a le critica și a le respinge. În același timp, din partea noastră, suntem obligați să permitem celeilalte persoane să spună „nu înțeleg” și să îi oferim mai multe informații, dacă acest lucru o va ajuta să înțeleagă mai bine cererea noastră.
Apreciere
Cealaltă persoană trebuie să recunoască faptul că, în contextul relațiilor apropiate pe care dorește să le construiască cu noi, bunăstarea noastră este foarte benefică și pentru ea personal. Prin urmare, trebuie să ne acorde dreptul de a ne ocupa de interesele proprii și să ne fie recunoscătoare atunci când facem acest lucru.
Obligațiile pe care trebuie să le îndeplinim față de altă persoană dacă dorim să construim cu ea o relație bazată pe o conexiune profundă și puternică:
Acordarea permisiunii
Suntem obligați să permitem celeilalte persoane să spună „nu”, „poate” sau „nu știu” în răspuns la invitațiile sau cererile noastre, fără ca aceasta să se simtă vinovată , să ofere explicații în legătură cu decizia pe care a luat-o sau să-și ceară scuze. Cu toate acestea, cealaltă persoană trebuie să ne ofere dreptul de a cere respectarea acordurilor anterioare. Dacă în trecut a promis ceva în mod voluntar, iar acum dorește să încalce acel acord, este obligată să își asume responsabilitatea și să compenseze daunele.
Suntem obligați să permitem celeilalte persoane să decidă liber dacă dorește să ne ajute cu rezolvarea problemelor noastre și, dacă da, când anume va face acest lucru.
Suntem obligați să nu forțăm cealaltă persoană să ia decizii urgente.
Suntem obligați să nu cerem celeilalte persoane să iasă din cercul său de influență și să nu o forțăm să facă mai mult decât ar dori să facă de bunăvoie. Suntem obligați să explicăm clar altei persoane ce dorim să primim de la ea și nu trebuie să așteptăm ca aceasta să ghicească dorințele noastre sau să ne citească gândurile. Nu avem dreptul să pedepsim cealaltă persoană pentru nerespectarea dorințelor noastre, dacă nu i le-am comunicat niciodată aceste dorințe într-un mod clar.
Afecțiune
Nu avem dreptul să provocăm durere emoțională sau fizică sau să amenințăm cealaltă persoană pentru a o forța să ne îndeplinească dorința.
Dacă cealaltă persoană vrea să obțină ceva de la dvs. atunci:
Obligațiile pe care trebuie să le îndepliniți față de altă persoană dacă doriți să construim cu ea o relație bazată pe o conexiune profundă și puternică:
Atenție
Sunteți obligați să permiteți celeilalte persoane să vă ceară orice dorește de la dvs. în orice moment.
Acceptare
Sunteți obligați să justificați și să acceptați interesele și dorințele celeilalte persoane, dacă acestea nu încalcă drepturile, interesele și dorințele dvs. fundamentale.
Trebuie să justificați interesele și dorințele celeilalte persoane chiar și atunci când:
– în trecut a făcut greșeli,
– în trecut a avut alte preferințe,
– dorințele sau deciziile sale vă par neclare.
În relațiile cu adevărat apropiate, alte persoane au dreptul să greșească. Aceasta înseamnă că greșelile lor anterioare nu vă oferă un temei suficient pentru a critica dorințele și nevoile lor actuale.
În relațiile cu adevărat apropiate, alte persoane au dreptul să-și schimbe opinia și preferințele. Faptul că acum ele doresc ceva ce nu doreau în trecut nu vă oferă un temei suficient pentru a critica și respinge dorințele și nevoile lor actuale.
În relațiile cu adevărat apropiate, ambele părți trebuie să recunoască limitările logicii. Multe decizii importante și preferințe nu sunt determinate de argumentele raționale, ci de gusturile, obiceiurile, perspectivele individuale și experiențele personale unice. Din acest motiv, multe decizii și preferințe nu pot fi considerate „corecte” sau „incorecte” doar din punctul de vedere logic. Faptul că deciziile sau dorințele celeilalte persoane vă par nesemnificative din punctul de vedere logic nu vă oferă un temei suficient pentru a le critica și respinge. În același timp, cealaltă persoană trebuie să vă permită să spuneți „nu înțeleg” și să cereți mai multe informații, dacă acest lucru vă va ajuta să înțelegeți mai bine cererea sa.
Apreciere
Trebuie să recunoașteți că, în contextul relației strânse pe care doriți să o construiți cu o altă persoană, bunăstarea acesteia are beneficii mari și pentru dvs. și, prin urmare, trebuie să-i respectați dreptul de a avea grijă de sine și să-i fiți recunoscător atunci când face acest lucru.
Drepturile pe care cealaltă persoană trebuie să vi le ofere dacă dorește să construiască cu dvs. o relație bazată pe o conexiune profundă și puternică:
Acordarea permisiunii
Cealaltă persoană trebuie să vă permită să spuneți „nu”, „poate” sau „nu știu” în răspuns la invitațiile sau solicitările sale, fără să simțiți vină pentru aceasta, fără să aduceți explicații privind alegerea pe care ați făcut-o și fără să vă cereți scuze. Pe de altă parte trebuie să îi oferiți celeilalte persoane dreptul de a solicita respectarea acordurilor anterioare. Dacă în trecut ați promis voluntar ceva și acum doriți să încălcați această înțelegere, trebuie să vă asumați responsabilitatea și să compensați pierderile.
Cealaltă persoană trebuie să vă permită să decideți în mod autonom dacă doriți să-o ajutați cu rezolvarea problemelor sale și, dacă da, când anume veți face acest lucru.
Cealaltă persoană trebuie să nu vă forțeze să luați deciziile urgente.
Cealaltă persoană trebuie nu are dreptul să vă ceara să ieșiți din cercul dvs. de influență sau să vă forțeze să faceți mai mult decât ați dori să faceți de bunăvoie.
Cealaltă persoană este obligată să vă comunice în mod clar lucrurile importante pe care dorește să le obțină de la dvs. Ea nu are dreptul să vă pedepsească pentru că nu ați ghicit dorințele sale sau nu ați îndeplinit dorințele despre care nu v-a spus niciodată.
Afecțiune
Cealaltă persoană nu are dreptul să vă rănească sau să vă amenințe emoțional sau fizic pentru a vă forța să-i îndepliniți dorințele.
***
Lista drepturilor și obligațiilor descrisă mai sus lasă părților implicate posibilitatea de a discuta și de a ajunge la un acord cu privire la modul și momentul în care va fi îndeplinită o anumită dorință. De exemplu, ghidați de aceste reguli, putem cere altcuiva să facă ceva pentru noi, iar această persoana, la rândul ei, poate refuza sau poate propune să îndeplinească cererea respectivă la un alt moment și în măsura în care îi convine. „- Ai putea să ridici astăzi lucrurile mele de la curățătorie? – Sigur, dar aș prefera să fac asta mâine după muncă, când îmi va fi în drum.” În legătură cu aceasta, în continuare voi numi aceste reguli psihologice Drepturi și obligații privind satisfacerea dorințelor negociabile.
Noțiunile de „drept” și „obligație” sunt strâns legate de noțiunea de „control”. Dacă avem un „drept”, înseamnă că avem un anumit control asupra deciziilor și comportamentului altor persoane. Pe de altă parte, dacă spunem că avem anumite „obligații”, avem în vedere că alte persoane au un anumit control asupra vieții noastre. Când ne adresăm altcuiva cu o cerere, există întotdeauna riscul ca îndeplinirea acestei cereri să îl împiedice să-și satisfacă propriile nevoi. În acest context, în majoritatea situațiilor din viață, dacă dorim să ne satisfacem proprie dorință dar să respectăm și dorințele celeilalte persoane, trebuie să rămânem flexibili și să-i lăsăm posibilitatea de a-și proteja interesele. Drepturile și obligațiile flexibile pe care le-am enumerat mai sus sunt destinate exact acestui scop. Ele determină nivelul optim de control pe care ar trebui să-l aplicăm pentru a influența o altă persoană în majoritatea situațiilor cotidiene care nu sunt prea importante. Pe de o parte, conform acestor reguli putem folosi controlul pentru:
- a atrage atenția altei persoane asupra intereselor noastre (deoarece, fără aceasta, cealaltă persoană poate nici măcar să nu știe că dorim să obținem ceva de la ea);
- a bloca anumite forme nejustificate de critică din partea altor persoane (de exemplu, critica bazată pe faptul că în trecut am făcut greșeli sau am dorit alte lucruri);
- a face cealaltă persoană să recunoască faptul că, urmărindu-ne interesele personale, îi vom aduce indirect și ei un beneficiu;
- a obliga o persoană să respecte acordurile încheiate cu noi anterior.
Pe de altă parte, aceste reguli stabilesc clar și momentul în care trebuie să renunțăm la control și să ne concentrăm pe manifestarea celor 5A față de nevoile celeilalte persoane. În special, trebuie să-i lăsăm celeilalte persoane suficientă libertate pentru ca ea să poată îndeplini cererea noastră în mod voluntar, motivată de virtuțile sale morale, și nu de constrângerea din partea noastră. În plus, trebuie să-i lăsăm altei persoanei suficientă libertate pentru a nu fi nevoită să-și sacrifice interesele într-un mod excesiv sau nejustificat. De exemplu, când nu forțăm cealaltă persoană să ia o decizie urgentă, îi lăsăm suficient timp pentru a-și rezolva mai întâi problemele personale și abia apoi să se ocupe de satisfacerea dorințelor noastre. În alte cazuri, îi oferim altei persoanei posibilitatea de a refuza fără consecințe îndeplinirea unei cereri mai puțin importante, dacă un asemenea refuz este necesar pentru protejarea intereselor ei personale mult mai importante.
GHID ESENȚIAL:
BAZELE PSIHOLOGICE ALE RELAȚIILOR
- Nevoile psihologice de bază
- 5A și nevoia de a se simți propria valoare
- Cum manifestăm și primim 5A într-o relație?
- Conexiune psihologică
- Granițele personale
- Drepturile și obligațiile referitoare la satisfacerea majorității dorințelor discutabile
- Încredere. Drepturile și obligațiile privind nevoile nenegociabile.
- Relațiile egalitare, relațiile de dragoste și alte forme de relații profunde
- Sentimentul valorii personale
