Pentru a menține o relație bună, partenerii trebuie să discute în mod regulat dorințele importante, întrebările, nemulțumirile și temerile, și trebuie să își apere în mod regulat granițele importante. Discuțiile tensionate și chiar certurile (atâta timp cât acestea nu sunt prea distructive și se încheie cu împăcare) pot susține o relație sănătoasă, deoarece le oferă partenerilor ocazia de a exprima un adevăr important pentru fiecare. Pericolul, însă, constă în faptul că toate aceste discuții vin cu „un preț foarte mare” pentru relație din punct de vedere emoțional. Orice discuție care este percepută de unul dintre parteneri ca o „interacțiune negativă” (de exemplu, ca un reproș, o acuzație, o cerere de a face mai mult într-un moment în care deja sunteți foarte solicitat, un refuz, o ceartă, un conflict important etc.) reduce imediat capitalul emoțional pozitiv al relației la nivelul încrederii și al prieteniei și astfel apropie cuplul de apariția unei tendințe automate de interpretare a caracterul celuilalt într-un mod negativ. Chiar dacă disputele se rezolvă de obicei într-un mod favorabil, certurile prea frecvente pot obosi chiar și o relație foarte bună. Atunci când partenerii trebuie să dezbată încordat orice decizie, fiecare dintre ei începe inevitabil să-l perceapă pe celălalt cel puțin ca pe o persoană „dificilă” sau „încăpățânată”. Fiecare începe să se îndoiască: „Oare chiar avem atât de multe în comun pe cât mi se părea înainte?”
Dacă privim capitalul emoțional pozitiv al relației ca pe o „monedă” absolut necesară pentru buna funcționare a relației, putem trage concluzia că partenerii trebuie să încerce să cheltuiască această monedă în mod conștient și înțelept. Mai concret spus: partenerii trebuie să evite pe cât posibil risipirea inutilă a capitalului emoțional, astfel încât soldul emoțional să rămână pozitiv în orice moment, și pentru ca ei să aibă suficiente „resurse” pentru a rezolva probleme cu adevărat importante. În practică, „cheltuirea rațională a capitalului emoțional al relației” implică câteva concluzii logice:
- Nu ar trebui să faceți cumpărături prea costisitoare, care pot prăbuși imediat economia emoțională a relației.
- Nu ar trebui să faceți cumpărături (mai ales cele costisitoare) de care, de fapt, nu aveți nevoie. Niciunul dintre parteneri nu ar trebui să inițieze sau să mențină o interacțiune negativă, dacă, în realitate, rezultatul acelei interacțiuni nu este necesar sau aproape deloc important pentru el sau ea.
- Nu ar trebui să faceți cumpărături costisitoare pentru care ați putea plăti mult mai puțin. Niciunul dintre parteneri nu ar trebui să crească în mod neglijent „costul” interacțiunii, folosind tactici mai distructive sau mai dure decât este de fapt necesar.
- Nu ar trebui să faceți cumpărături costisitoare pe care nu vi le puteți permite în momentul de față. Partenerii nu ar trebui să încerce să inițieze prea multe interacțiuni costisitoare, dacă capitalul emoțional al relației este deja epuizat. Într-o astfel de situație, este necesar mai întâi să fie crescut soldul emoțional, și abia apoi să fie din nou cheltuit. În sens practic, aceasta înseamnă că partenerii nu trebuie să încerce să rezolve toate problemele concomitent.
- Nu ar trebui să refuzați partenerului sau partenerei o achiziție foarte importantă pentru el sau ea, considerând că este vorba despre un lucru nesemnificativ.
Niciunul dintre parteneri nu ar trebui să inițieze o interacțiune negativă fără ca celălalt să înțeleagă clar despre ce este vorba cu adevărat. Dacă partenerul dumneavoastră va crede că este vorba despre un lucru neînsemnat, iar pentru dumneavoastră proiectul este de fapt foarte important, el sau ea ar putea să vă refuze fără să înțeleagă cât de scump va costa relația refuzul său (adică cât de multă supărare va produce refuzul).
Pentru a evita discuțiile tensionate, precum și conflictele complet inutile, înainte de a vă adresa partenerului cu o solicitare, încercați să vă puneți următoarele întrebări:
Întrebări din categoria „O cumpărătură prea costisitoare”
Este aceasta o problemă rezolvabilă sau nerezolvabilă?
Cercetările arată că, în cuplurile fericite, chiar și după mulți ani, partenerii nu reușesc să rezolve 60–70% dintre neînțelegerile existente între ei. Asta înseamnă că majoritatea problemelor cu care se confruntă cuplurile fericite sunt probleme nerezolvabile!
Conflictele rezolvabile sunt acele conflicte în care partenerii pot găsi o soluție care să fie acceptabilă pentru amândoi și care nu presupune sacrificii prea mari din partea niciunuia dintre ei. În schimb, eliminarea conflictelor nerezolvabile presupune ca unul sau ambii parteneri să facă compromisuri prea serioase și să renunțe la o parte importantă din propria lor personalitate și convingeri. Conflictele nerezolvabile sunt adesea legate de gusturi personale importante, viziuni filozofice asupra vieții, elemente esențiale ale culturii personale sau istorii de viață unice ale fiecărui partener.
Un exemplu tipic de conflict nerezolvabil: un partener consideră îngrijirea părinților vârstnici ca pe o datorie sacră și este dispus să sacrifice frecvent timpul petrecut în familie pentru acest scop, în timp ce celălalt este convins că, în orice etapă a vieții, părinții trebuie să rămână la o anumită distanță și că loialitatea dintre soți trebuie să fie pe primul loc.
În cuplurile fericite, partenerii nu își permit să încerce să „rezolve categoric” problemele nerezolvabile, deoarece știu că acest lucru poate costa relația „prea mult” din punctul de vedere emoțional. Problemele nerezolvabile pot fi rezolvate „la un preț acceptabil” doar dacă partenerul ale cărui preferințe, sensibilități sau visuri sunt în joc decide singur și de bunăvoie să-și schimbe poziția. Încercarea de a-i impune dur o nouă poziție va costa relația prea mult (până la prăbușirea încrederii, prieteniei și destrămarea relației).
Soluție:
- Cuplul trebuie să conștientizeze prețul real al conflictelor care țin de probleme nerezolvabile. Doriți cu adevărat să fiți acea persoană care va distruge un vis important al partenerului dumneavoastră?
- Cuplul trebuie să fie pregătit pentru discuții de lungă durată (mai mulți ani sau decenii), calme, pe tema problemelor nerezolvabile sau, mai precis, pe tema disconfortului pe care fiecare îl simte în legătură cu problema nerezolvabilă. În cazul unei probleme nerezolvabile, nimeni nu are dreptul să insiste asupra unei soluții finale, dar fiecare are tot dreptul să vorbească despre propriul disconfort, fără acuzații.
- Fiecare trebuie să înțeleagă că nu va găsi niciodată „partenerul ideal”. Alegând un partener, alegem, de fapt, un set de probleme nerezolvabile cu care va trebui să trăim pe toată durata relației. Având în vedere ceea ce știți deja despre partenerul sau partenera dumneavoastră, ați fi dispus să îl / o schimbați pe o „cutie neagră” – adică pe o persoană nouă, care cu siguranță va aduce în relație noi probleme nerezolvabile, despre care încă nu știți nimic?
Întrebări din categoria „O cumpărătură costisitoare de care, de fapt, nu aveți nevoie”
Pentru cine este mai importantă decizia?
Cuplurile se confruntă în mod constant cu necesitatea de a face o alegere care este mult mai importantă pentru unul dintre parteneri decât pentru celălalt. În astfel de situații, dacă insistați categoric asupra unei decizii care, în realitate, nu este foarte importantă pentru dumneavoastră dar este importantă pentru partenerul sau partenera dumneavoastră, riscați să irosiți inutil capitalul emoțional al relației.
Soluție:
- Dacă rezultatul unei decizii este mult mai important pentru unul dintre parteneri, dreptul de a face alegerea și de a lua decizia ar trebui să-i fie acordat acelei persoane.
Vă este cu adevărat necesar să aveți întotdeauna sau adesea „dreptate”?
În multe cazuri, partenerii se confruntă cu situații în care există mai multe abordări corecte sau acceptabile pentru rezolvarea unei probleme. În astfel de situații, dacă inițiați un conflict, o contradicție sau pur și simplu dați sugestii în legătură cu o problemă care poate fi rezolvată în mod satisfăcător și prin abordarea partenerului sau partenerei dumneavoastră, riscați să irosiți inutil capitalul emoțional al relației.
Soluție:
- Este util să faceți diferența între situațiile cu adevărat importante și acele cazuri în care pur și simplu vă doriți ca lucrurile să fie făcute așa cum spuneți dumneavoastră. Satisfacerea frecventă a nevoii de impune propria dreptate nu vă va face să vă simțiți mai bine pe termen lung, dar cu certitudine va eroda prietenia și va afecta negativ relația.
- Dacă recunoașterea faptului că aveți dreptate are pentru dumneavoastră o valoare simbolică (de exemplu, semnifică că sunteți respectat/ă), ar fi bine să căutați alte moduri de a vă satisface această nevoie sau să renunțați complet la ea.
- Ar trebui să renunțați categoric la încercările de a demonstra că, într-un anumit aspect al vieții, sunteți o persoană ceva mai inteligentă, rațională, echilibrată sau experimentată decât partenerul sau partenera dumneavoastră, deoarece astfel de încercări costă relația foarte mult prin distrugerea rapidă a prieteniei.
- Gândiți-vă: este cu adevărat necesar să alegeți între ceea ce doriți (sau considerați corect) și ceea ce dorește (sau consideră corect) partenera sau partenerul dumneavoastră? Dacă împreună cu partenera puteți realiza atât proiectul dumneavoastră, cât și proiectul ei, puteți evita o ceartă potențial costisitoare legată de întrebarea „ale cui idei sunt mai bune?”
Cât de inacceptabil este pentru dumneavoastră, de fapt, să faceți încă o favoare pentru partenerul sau partenera dvs., care ar putea elimina conflictele legate de lucruri neimportante?
Mulți oameni se ceartă adesea cu partenerii lor pentru diverse lucruri mărunte și renunță la pozițiile lor doar atunci când relația ajunge într-o stare critică și unul dintre ei vrea să plece („Bine, bine voi face eu curățenie la bucătărie dacă este așa de important pentru tine” sau „Voi accepta stilul tău de a educa copii dacă vrei să pleci din această cauza”). Acest lucru este destul de tragic, deoarece, de fapt, relația s-a destrămat din cauza unor certuri care puteau fi ușor evitate și despre lucruri care nu au fost niciodată cu adevărat importante.
Soluție:
- Dacă, ținând cont de tot ce face deja partenera sau partenerul dumneavoastră, considerați că este normal, echitabil sau cel puțin acceptabil să îndepliniți încă o cerere din partea sa și astfel, să evitați conflictele (mai ales cele recurente), poate fi o idee excelentă să faceți acest lucru în mod dezinteresat. În acest fel, nu veți cheltui capitalul emoțional al relației pe o rezistență care, de fapt, nu este atât de importantă pentru dumneavoastră.
Cum ați fi procedat în legătură cu această problemă la începutul relației?
Nimeni nu intră într-o relație știind dinainte că aceasta se va destrăma. La începutul unei relații, aproape toți oamenii cred că au găsit persoana potrivită cu care vor fi fericiți. Această atmosferă romantică și prietenoasă de la începutul unei relații există deoarece, la începutul unei relații, partenerii nu își permit să impună prea multe așteptări unul celuilalt și fiecare este mult mai generos, grijuliu și răbdător cu celălalt. Cu timpul, însă, această atitudine se schimbă automat. În toate relațiile, partenerii încep uneori să transfere automat din ce în ce mai multe așteptări și sarcini unul asupra celuilalt și devin nerăbdători, nepoliticoși, duri, rigizi, lipsiți de respect și meschini. Cu toate acestea, în relațiile fericite, partenerii reușesc să recunoască și să corecteze această greșeală în timp util (în principal prin autocorectare) și să readucă relația mai aproape de starea ei inițială bazată pe multă încredere, respect și generozitate.
Soluție:
- Înainte de a insista asupra unei decizii, gândiți-vă cât de necesară sau justificată este schimbarea poziției dumneavoastră în această chestiune, comparativ cu ceea ce făceați la începutul relației. Dacă la începutul relației era posibil să acceptați ușor așa ceva din partea partenerului sau partenerii poate e posibil să o acceptați și acum?
Întrebări din categoria „Cumpărături costisitoare, pentru care era posibil să achitați mult mai puțin”
Cât de necesară este, de fapt, soluționarea acestei probleme chiar acum?
În multe situații, oamenii reacționează negativ la nemulțumiri sau sugestii din partea partenerilor doar pentru că în acel moment specific sunt prea obosiți, se grăbesc, sunt suprasolicitați, au deja alte planuri etc. Din acest motiv, dacă amânați discuția pentru un moment mai potrivit, este posibil să reduceți considerabil costul emoțional al unei discuții importante.
Soluție:
- Partenerii nu ar trebui să inițieze o interacțiune emoțional costisitoare în condiții care nu permit desfășurarea normală a acesteia până la capăt. De exemplu, dacă în acel moment unul dintre parteneri este foarte obosit, supărat, se simte rău fizic, este copleșit de alte probleme sau are alte planuri importante. Dacă se încearcă forțarea unei interacțiuni negative în astfel de circumstanțe, capitalul emoțional al relației va fi, cel mai probabil, cheltuit fără a se obține vreun rezultat util.
- Încercați să țineți cont de starea partenerului sau partenerei dumneavoastră: cât de pregătit(ă) este pentru o discuție chiar acum? Este un moment potrivit pentru el / ea? Dacă nu sunteți sigur(ă) (sau, pur și simplu, din precauție), mai bine e să întrebați partenerul sau partenera dacă ar fi de acord să discute și apoi să-i acceptați răspunsul cu respect.
- Când vă adresați partenerei cu o solicitare, precizați clar cât de urgentă este această solicitare și ce anume doriți de la discuție: să obțineți un răspuns și să rezolvați problema pe loc sau doar să exprimați ce aveți pe suflet, fără o discuție detaliată și fără luarea unei decizii.
Ce formă de adresare să folosiți: să nu spuneți nimic, o invitație, o rugăminte sau un ultimatum? Chiar merită spus atât de dur?
Din punct de vedere emoțional, unele formulări ale unei cereri sunt mult mai „ieftine” decât altele. Cea mai ieftină opțiune este să nu ridicați problema deloc. O invitație de a rezolva o problemă transmite mesajul că vă doriți ceva, dar cu un cost emoțional foarte redus. O rugăminte costă mai mult decât o invitație. Un ultimatum (fiind o formă de constrângere) costă foarte mult și, din acest motiv, este justificat doar în situații cu adevărat importante.
Soluție:
- Ținând cont de efectul psihologic (sensul) și rezultatul fiecărei forme de adresare, încercați să evitați formulările prea dure sau „costisitoare”. Aici puteți citi mai mult despre folosirea invitațiilor, cererilor și a ultimaturilor în discuții.
- Când formulați o plângere, vorbiți despre propriile dorințe. Nu folosiți critici, etichete rușinoase sau umilitoare, „diagnostice” sau comparații jignitoare. Mai multă informație pe acest subiect.
- Dacă aveți de gând să exprimați o nemulțumire sau o critică, începeți prin a vă lăuda partenerul pentru alte lucruri bune pe care le face. Mai multă informație pe acest subiect.
Cum interpretați refuzul partenerului sau partenerii dumneavoastră?
Solicitările adresate persoanei dragi nu duc neapărat imediat la o „cheltuială” emoțională mare. De multe ori, costul emoțional mare apare doar atunci când, după un refuz, continuăm să insistăm, să constrângem, să ne supărăm, să manipulăm sau să transformăm discuția într-o ceartă. Reacția la un refuz depinde în mare parte de modul în care explicăm acel refuz. Dacă interpretăm refuzul ca o situație în care „partenerul ar vrea să ne dea ceea ce cerem, dar pur și simplu nu poate”, nu vom simți furie sau nevoia de ceartă, ci dimpotrivă — putem simți chiar mai multă compasiune și grijă. Pe de altă parte, dacă interpretăm refuzul ca o situație în care „partenerul are ceea ce ne dorim, dar nu vrea să ne dea acel lucru — poate ca să ne pedepsească sau poate pentru că nu-i pasă de noi”, atunci trecem la protest și constrângere.
Soluție:
- Reamintiți-vă că, în multe cazuri, persoana dragă nu vă poate oferi ceva tocmai pentru că este temporar epuizată sau „descărcată” în acel moment.
- Atunci când persoana dragă este epuizată, cererile trebuie formulate mai blând, iar refuzurile trebuie acceptate mult mai ușor.
- Acordați atenție felului în care primiți un refuz. Dacă, în urma refuzului, provocați o ceartă, veți consuma din capitalul emoțional al relației și, astfel, veți împiedica partenerul să vă ofere ceea ce ați cerut mai târziu. O reacție calmă, bună și grijulie la un refuz poate fi percepută de persoana dragă ca un gest de grijă față de el / ea și poate contribui la acumularea capitalului pozitiv în relație, ceea ce în cele din urmă o poate ajuta să vă ofere ceea ce doriți.
- Efortul nu trebuie să se concentreze pe a o presa mai tare pe persoana dragă, ci pe a o ajuta să se calmeze, să se refacă sau să se împace cu adevărat cu dumneavoastră. De asemenea, merită să investiți în acumularea capitalului emoțional pozitiv al relației prin acțiuni cu adevărat prietenoase și oferirea celuilalt posibilitatea de a face decizii fără constrângere.
- Dacă în timpul unei conversații simțiți că vă copleșește furia — cereți o pauză. Dacă observați că persoana dragă devine copleșită și încearcă să se retragă pentru a se liniști, nu o urmăriți, ci lăsați-o să se calmeze. Când amânați discuția, spuneți clar de ce doriți să o amânați și când propuneți să o reluați. Mai multă informație pe acest subiect.
Cât de urgentă este cu adevărat schimbarea sau decizia?
Soluție:
- Dacă nu există o nevoie reală și urgentă de a obține o schimbare sau satisfacerea unei nevoi, nu merită să insistați pe o rezolvare imediată, deoarece acest lucru irosește rapid și absolut inutil rezerva de bunăvoință și prietenie într-o relație.
Întrebări din categoria „Cumpărături scumpe pe care nu vi le puteți permite în acest moment”
Merită să plătiți un preț atât de mare tocmai acum?
Uneori, și foarte des în timpul certurilor, cuplurile încearcă să rezolve neînțelegeri serioase (dar nu urgente) atunci când capitalul emoțional al relației este deja serios afectat. Aceste încercări doar agravează atmosfera emoțională și nu rezolvă nimic. Alteori, în loc să acumuleze mai întâi capitalul pozitiv, partenerii după o singură interacțiune pozitivă încep imediat să-l consume, punând unul pe umerii celuilalt o serie întreagă de cereri noi (dar neurgente). De exemplu un partener acceptă benevol o schimbare (interacțiune pozitivă), iar celălalt folosindu-se de această apropiere imediat propune o serie de alte schimbări (irosirea rapidă a capitalului acumulat).
Soluție:
- Dacă rezervele emoționale ale relației sunt deja negative, trebuie mai întâi să le transformați în pozitive prin interacțiuni prietenoase, și abia apoi să vă apucați de rezolvarea conflictelor serioase.
- Dacă soldul emoțional este pozitiv, dar încă modest, este mai bine să amânați discuțiile „costisitoare” pentru o perioadă când relația va acumula o rezervă emoțională mai mare.
- Încercați să discutați doar despre un singur episod și o singură problemă la un moment dat — nu despre mai multe episoade sau probleme deodată. Cu cât acuzația este mai gravă, cu atât este mai puțin probabil ca partenerul să-și asume responsabilitatea, și cu atât este mai mare riscul de a distruge brusc capitalul emoțional. Mai multă informație pe acest subiect.
- După o ceartă, inițiați neapărat procesul de împăcare, pentru a reface capitalul emoțional. Nu folosiți tentativele de împăcare ale partenerului ca o ocazie de a relua cearta. Recunoașteți că discuția nu este încheiată și că problema rămâne deschisă, dar că nici dumneavoastră nu vedeți rostul de a continua discuția pe un ton ridicat.
Întrebări din categoria „O cumpărătură importantă, a cărei valoare nu este clară pentru cealaltă persoană”
Care este scopul real al solicitării din partea partenerului sau partenerei?
Prețul emoțional ridicat este plătit doar pentru cererile importante, cele în care partenerii își refuză reciproc ceva cu adevărat esențial. Și uneori refuzăm doar pentru că nu înțelegem cât de importantă este de fapt cererea pentru celălalt.
Soluție:
- Când adresați o cerere partenerului, încercați să exprimați clar de ce și cât de importantă este acea cerere pentru dumneavoastră. Dacă nu este vorba despre o schimbare materială minoră, ci despre un disconfort emoțional serios sau despre o valoare simbolică mare asociată cu acea schimbare, povestiți-i celuilalt despre acest lucru. Asta îl va ajuta să înțeleagă adevăratul cost al unui posibil refuz.
De exemplu: „Ți-am sugerat să petrecem seara de sâmbătă împreună, dar nu pentru că nu-mi plac prietenii tăi, așa cum ți-am spus mai devreme, ci pentru că m-am simțit foarte singur în ultima vreme… deși îmi dau seama că nu am dreptul să-ți cer mai mult.” - Încercați să numiți emoțiile delicate și nevoile psihologice care stau la baza cererii materiale (de exemplu: „mă simt trist”, „mă simt singură”, „mi-aș dori să petrecem mai mult timp împreună”, „sunt neliniștit” etc.). Cu cât exprimați mai clar aceste sentimente și nevoi gingașe, cu atât este mai probabil ca partenerul să răspundă pozitiv.
- Atât timp cât partenerul care simte un disconfort nu impune o soluție, ci doar vrea să vorbească despre ceea ce simte, celălalt ar trebui să asculte calm. Într-o relație sănătoasă, ambii parteneri trebuie să aibă libertatea de a exprima chiar și dorințe „ciudate”, „copilărești”, „nepotrivite” sau „imposibile” – și disconfortul asociat cu acestea – fără să fie penalizați pentru asta.
Oare încercați să rezolvați o altă problemă prin conflictul actual?
Întrebați-vă dacă există vreo supărare mai veche care continuă să vă influențeze poziția în conflictul de acum.
Este posibil că vreți să dovediți că partenerul greșește acum, pentru că asta v-ar ajuta să „câștigați” într-o ceartă mai veche? Este posibil oare că vreți să slăbiți poziția partenerei sau să-i scoateți în evidență defectele, pentru a-i arăta că și atunci – în cearta veche – ea greșea?
Dacă răspunsul este „da” la oricare dintre aceste întrebări, trebuie mai întâi să căutați împăcarea în legătură cu supărare de mai demult, și abia apoi să reveniți la rezolvarea neînțelegerii curente.
