Pe tot parcursul timpului în care persoana care a pornit discuția vă adresează un mesaj, încercați să o ascultați cât mai atent posibil. Vorbiți sau întrerupeți doar pentru a pune întrebări de clarificare, dacă într-adevăr ceva nu vă este clar.
Recomandarea de a asculta fără întrerupere, desigur, nu este ceva nou. Probabil că știți deja de mult timp că atunci când partenerul dumneavoastră se plânge de ceva, ar trebui să îl ascultați. Dar totuși, observați adesea că nu puteți face acest lucru. Pot exista mai multe motive suprapuse pentru care vă poate fi foarte greu să ascultați plângerile sau îngrijorările partenerului și iată cele mai frecvente dintre acestea:
- Simțiți că partenerul este nedrept față de dumneavoastră și vă temeți că, dacă veți păstra tăcerea, nu veți avea o altă ocazie de a vă justifica.
- Nu sunteți de acord cu punctul de vedere al partenerului și vă este teamă că tăcerea dumneavoastră va fi percepută ca un semn că nu aveți obiecții sau alte idei cu privire la ceea ce spune el.
- Observați o greșeală în cuvintele partenerei dumneavoastră și credeți că, dacă îi veți corecta imediat eroarea, nu va mai fi nevoie să continuați această conversație neplăcută și dispoziția ei se va îmbunătăți rapid.
- Nu sunteți obișnuită să ajutați partenerul să-și dezvolte și să-și clarifice punctul de vedere.
- În realitate, nu doriți să ascultați și să înțelegeți partenera dumneavoastră, pentru că vi se pare că deja cunoașteți adevărul și ați luat o decizie corectă.
- Vă este greu să suportați sentimentul de vinovăție și rușine față de partenera dumneavoastră.
- Cuvintele partenerului dumneavoastră vă provoacă o senzație puternică de furie, vi se par insuportabil de necinste, neloiale, manipulatoare și din această cauză vă pierdeți rapid controlul.
- Simțiți că ar fi foarte ciudat pur și simplu să ascultați insistent altă persoană, deoarece nu ați mai participat niciodată la o astfel de conversație și nici nu ați văzut alți oameni comunicând în acest stil.
Mai departe, aș dori să analizez toate aceste motive și să ofer câteva soluții.
1. Observați că partenerul este nedrept față de dumneavoastră și vă temeți că, dacă veți păstra tăcerea, nu veți avea o altă ocazie de a vă justifica.
Deși discuțiile cu partenerul nu sunt procese judiciare, frecvent ne temem că, imediat după ce partenerul își va expune punctul de vedere va fi luată o decizie finală, întâlnirea va fi încheiată și nu vom avea nicio șansă de a ne apăra. Această teamă poate fi deosebit de puternică dacă nu ați planificat niciodată cu partenerul cum veți discuta dificultățile și conflictele și nu ați promis unul altuia că vă veți asculta reciproc. Vestea bună este că întotdeauna puteți să conveniți asupra acestui lucru. În realitate, probabilitatea ca partenerul dumneavoastră să refuze complet să vă asculte după ce și-a exprimat punctul de vedere este foarte mică. În relațiile apropiate puțini oameni pot manifesta o astfel de nedreptate fără remușcări serioase.
În timpul ascultării, când veți simți din nou și din nou dorința de a întrerupe partenerul pentru a vă justifica sau a-i indica greșeala, încercați să vă amintiți că veți avea o ocazie bună de a vă exprima când vă veți schimba cu rolurile. Menținând o tăcere respectuoasă și atentă în timpul monologului partenerului dumneavoastră, nu vă privați de ocazia de a vă justifica, ci dimpotrivă, aproape că vă garantați posibilitatea de a vă exprima. Când veți fi în procesul de exprimare a părții dumneavoastră de adevăr, iar partenerul dumneavoastră va încerca să vă întrerupă, îi veți putea reaminti că l-ați ascultat, respectând dreptul lui de a vorbi. Oamenii rareori contestă corectitudinea unei astfel de reguli.
(2) Nu sunteți de acord cu punctul de vedere al partenerului și vă temeți că tăcerea dumneavoastră va fi percepută ca un semn că nu aveți nicio obiecție sau alte idei cu privire la cuvintele sale.
Exact cum este și în cazul justificărilor în apărarea dumneavoastră, puteți să vă temeți că tăcerea dumneavoastră va fi percepută de partener ca și cum îi împărtășiți pe deplin punctul de vedere și susțineți complet deciziile pe care le propune. Puteți fi îngrijorată că imediat după încheierea monologului partenerului dumneavoastră, decizia finală va fi luată instantaneu și irevocabil, și că vă veți subscrie automat la idei și concluzii pe care nu le împărtășiți deloc. Această teamă este aproape nefondată. În realitate, așa cum știți deja din propria experiență, deciziile familiale – în special deciziile care implică cheltuieli serioase sau schimbări majore – sunt rareori luate instantaneu și ireversibil. Chiar și oamenii care inițial promovează și apără cu entuziasm anumite decizii încep ulterior să aibă îndoieli cu privire la ele.
În timpul ascultării plângerilor, argumentelor și propunerilor partenerului dumneavoastră, calmați-vă sistematic, amintindu-vă că tăcerea nu este întotdeauna un „semn de acord”. Ascultându-vă partenerul în tăcere, nu luați o decizie finală chiar acum, nu vă semnați sub „un plan care va duce la catastrofă” și nu comiteți nicio altă greșeală ireparabilă. Pur și simplu adunați informații și îi oferiți partenerului dumneavoastră posibilitatea de a se calma. Aproape în orice dispută veți putea să vă exprimați punctul de vedere sau chiar să vă schimbați părerea mai târziu. Pentru a vă calma și mai mult, puteți să întrerupeți o singură dată partenerul spunând: „Vreau doar să spun că am o opinie diferită asupra acestui subiect, dar hai să analizăm mai întâi tot ce ai de spus. Poate că, la final, voi vedea că punctele noastre de vedere nu sunt atât de diferite.”
(3) Observați o eroare în cuvintele partenerului dumneavoastră și credeți că, dacă corectați imediat greșeala lui, nu va mai trebui să continuați conversația neplăcută și dispoziția lui se va îmbunătăți rapid.
Probabil vi s-a întâmplat să vă aflați într-o situație în care o persoană era foarte supărată, deoarece era convinsă din greșeală că s-a întâmplat ceva rău, iar apoi brusc a devenit fericită când i s-au arătat dovezi că totul este în regulă. În disputele cu partenerul, deseori încercăm să realizăm ceva similar. Când vedem că este supărat de ceva și ni se pare că supărarea lui este nefondată, simțim în mod natural impulsul de a-i întrerupe discursul supărat și de a-l readuce într-o stare bună de spirit, indicându-i eroarea. Totuși, această abordare funcționează doar dacă aveți dovezi complet obiective și incontestabile că partenerul dumneavoastră a perceput lucrurile greșit, iar el, la rândul său, este dispus să ia în considerare noile fapte și chiar caută el însuși să se convingă că problema nu există. Din păcate, în conflictele interumane, ambele condiții sunt o raritate. Majoritatea conflictelor apar în domenii care sunt guvernate nu de fapte, ci de perspective subiective asupra vieții, iar multe persoane, înainte de a accepta necesitatea de a-și reconsidera punctul de vedere, încearcă mai întâi să-i convingă pe alții. Când observați că nu sunteți de acord cu un punct din monologul partenerului dumneavoastră, întrebați-vă despre ce este vorba. Dacă este vorba despre un fapt evident – de exemplu, sunteți acuzați că ați împrăștiat lucrurile prin casă, dar puteți dovedi cu ușurință că nu dumneavoastră ați făcut asta – puteți încerca să întrerupeți vorbitorul pentru a-i arăta cât mai repede eroarea. Ca soluție alternativă, puteți spune: „Ascultă, nu știi ceva important și cred că această informație poate influența foarte mult modul în care vezi situația. Dacă vrei, pot să ți-o spun acum, dar, dacă vrei, pot să aștept să termini ce aveai de spus.” Totuși, dacă este vorba despre o evaluare subiectivă a ceva – de exemplu, partenera dumneavoastră se plânge că v-ați comportat grosolan la cina cu prietenii, iar dumneavoastră considerați că pur și simplu ați fost prins în discuția unui subiect interesant – cel mai rapid și corect mod de a scurta conversația neplăcută și de a o ajuta să se simtă mai bine este de fapt s-o ascultați fără s-o întrerupeți.
În multe cazuri, în timp ce ascultați plângerile partenerului , veți auzi lucrurile care vi se vor părea o minciună flagrantă, exagerări grosolane sau acuzații neiertătoare. Amintiți-vă că nu trebuie să contraatacați imediat aceste cuvinte, pentru că, cel mai probabil, nici măcar partenerul dumneavoastră nu crede în ele absolut. El spune aceste cuvinte pentru a-și ușura durerea emoțională și pentru că încearcă pentru prima dată să-și formuleze punctul de vedere, care încă nu îi este clar nici lui însuși. Dacă îi veți permite partenerului să spună până la capăt ceea ce dorește, el se va simți mai bine. Iar pe fondalul unei dispoziții puțin mai bune exagerările și inexactitățile din cuvintele lui treptat vor deveni clare pentru el și, la final, el va putea adopta o poziție mai blândă și mai justificată.
(4) Nu sunteți obișnuit să vă ajutați partenera să-și dezvolte și să-și clarifice punctul de vedere.
Mulți oameni participă la conversații tensionate cu atitudinea „fiecare pentru sine”, însă o astfel de atitudine nu este singurul scenariu posibil de comportament, programat invariabil în noi de natură. Mai degrabă, ne comportăm astfel din cauza reacției morale la comportamentul celeilalte persoane:
- „dacă mă ataci, atunci simt că este corect să mă apăr doar pe mine”.
- „dacă nu mă aperi deloc, atunci simt că este corect să te atac”.
Astfel, pentru a face poziția partenerei dumneavoastră mai puțin aspră și categorică în timpul unei dispute, trebuie să arătați grijă față de ea. Una dintre modalitățile eficiente de a face acest lucru este s-o ajutați pe partenera dumneavoastră să-și exprime mai bine ceea ce are cu adevărat în vedere. În timpul disputelor, oamenii spun lucrurile stupide, jignitoare și exagerate nu pentru că sunt ființe proaste și rele, ci pentru că nu știu cum să exprime lucrurile importante care îi preocupă cu adevărat. Dacă în procesul de ascultare observați că nu ați înțeles pe deplin cuvintele partenerei, de exemplu, la ce evenimente specifice se referă sau ce vrea să spună ea prin diferite expresii, așteptați până termină propoziția și apoi cereți-i să clarifice ce a vrut să spună: „Îmi pare rău că te întrerup, dar nu am înțeles exact ce ai avut în vedere când ai spus că aproape nu te-am ajutat cu pregătirea casei pentru venirea oaspeților? Ce anume crezi că ar fi trebuit să fac?”
Dacă deja știți ce pași trebuie să facă partenera dumneavoastră pentru a-și prezenta o plângere sau o îngrijorare, ajutați-o să facă acest lucru prin întrebări orientative. De exemplu, dacă observați că partenera dumneavoastră a uitat să-și exprime sentimentele, întrebați-o ce emoții specifice simte în legătură cu problema și faceți câteva presupuneri. Exemplu: „Îmi pot imagina că atunci când am întârziat atât de mult la întâlnirea cu prietenii, iar tu a doua zi aveai planificate lucruri importante, te-ai supărat foarte tare. Așa este?” Dacă după exprimarea sentimentelor, partenera dumneavoastră trece direct la exprimarea dorințelor și solicitărilor, cereți-i să explice ce valori și nevoi stau la baza sentimentelor sale. Scopul dumneavoastră este ca la sfârșitul monologului partenerei să aveți o imagine cât mai completă și logică. Să puteți spune: „Aha! Poate că nu sunt de acord cu tot ce ai spus, dar acum în sfârșit înțeleg cum arată lucrurile din perspectiva ta! Dacă aș fi exact în locul tău, probabil că aș simți la fel.”
Dacă partenerul dumneavoastră pare deosebit de supărat, speriat sau categoric cu privire la o problemă, întrebați-l:
- Există vreo poveste importantă din trecutul tău legată de această problemă?
- Ce părere ai cu adevărat despre asta?
- Spune-mi de ce este atât de important pentru tine?
- Poate fi așa că această problemă este legată de un vis, o dorință secretă, o fantezie sau o promisiune pe care ți-ai făcut-o ție?
- Există vreun scenariu catastrofal care te sperie atunci când te gândești că acest vis nu va fi împlinit?
- Există vreun scop mai important pe care dorești să-l atingi în acest caz?
- Există vreo valoare importantă pe care o asociezi cu rezolvarea acestei probleme?
- De ce te temi cel mai mult în legătură cu această problemă?
Deși la prima vedere poate fi greu de crezut că persoana care aproape că țipă la dumneavoastră și cere supunere nu îndrăznește să-și exprime dorințele importante, în majoritatea cazurilor, așa este. Mulți oameni se simt mult mai confortabil în poziția de putere atunci când își exprimă furia decât în poziția de vulnerabilitate atunci când vorbesc despre vise importante, dorințe secrete și fantezii care i-ar putea expune ca fiind stupizi, slabi, stricați sau răi. Totodată atunci când întrebați partenerul dumneavoastră despre visele, fanteziile sau dorințele secrete îi dați de înțeles că sunteți foarte interesată de acest aspect al vieții sale.
(5) În realitate, nu doriți să ascultați și să înțelegeți partenerul dumneavoastră pentru că vi se pare că deja știți tot adevărul și credeți că deja ați luat o decizie corectă.
Soluționarea multor probleme familiale constă în găsirea echilibrului între două poziții extreme. De exemplu, pentru gestionarea bugetului familial trebuie să se stabilească un echilibru între veniturile curente, cheltuieli și economiile pentru viitor. Pentru o viață productivă este necesar să menținem un echilibru între odihnă, muncă și distracții etc. De-a lungul timpului, în multe cupluri, partenerii împart tacit între ei sarcinile opuse, astfel încât unul își asumă responsabilitatea pentru o parte a echilibrului, iar celălalt – pentru cealaltă parte. Ca urmare, în multe cupluri un partener de obicei se preocupă mai mult de asigurarea unui viitor prosper, iar celălalt este mai interesat de calitatea vieții în prezent, un partener se îngrijește mai mult de viața intimă a cuplului, iar celălalt este mai preocupat de rezolvarea problemelor cotidiene etc. Disputele încep să apară atunci când partenerii se concentrează prea mult pe protejarea propriei părți a echilibrului și încep să vadă în propunerile celuilalt o amenințare directă.
- „Cum intenționezi să economisești bani pentru o casă nouă, dacă tot timpul propui călătorii scumpe în străinătate!”
- „În general, nu sunt împotriva să petrecem mai mult timp împreună, dar cred că pur și simplu nu avem timp pentru asta. Suntem atât de ocupați la serviciu și acasă. Nici măcar nu reușim să dormim suficient!”
Când partenerul dumneavoastră vine cu o propunere care inițial vă irită, pentru că vă împiedică să vă îndepliniți sarcinile dumneavoastră familiale, amintiți-vă că și poziția sa poate conține o parte de adevăr. Poate că el se îngrijește de cealaltă jumătate a echilibrului și la final ar fi bine să vă întâlniți undeva la mijloc. Încercați să treziți în dumneavoastră curiozitatea pentru a afla sau a vă aminti a doua parte a „adevărului”. Amintiți-vă, că este vorba despre părerea unei persoane pe care în rest o respectați foarte mult și pe care o prețuiți. Așa cum între voi există cu siguranță multe valori comune, este foarte puțin probabil ca această persoană să greșească în proporție de 100%. În plus, amintiți-vă că una dintre cele mai eficiente modalități de a face ca partenerul să se îngrijească de partea dumneavoastră a echilibrului familial este să începeți mai întâi să-l ajutați să se descurce cu sarcinile lui.
Deși nu este posibil să dezactivăm complet tendința automată a creierului de a genera scuze și precizări la toate cuvintele partenerului sau partenerei, încercați să echilibrați acest proces în felul următor: în timpul discuției depuneți efortul pentru a observa și a reține orice lucruri din discursul partenerei dumneavoastră cu care sunteți de acord. Nu vă faceți griji că veți rata ceva cu care nu sunteți de acord. Acest lucru nu se va întâmpla, deoarece în dispute creierul nostru remarcă automat toate aspectele cu care nu este de acord. Dacă vi se pare aplicabil, încercați să notați pe scurt punctele cu care sunteți de acord și pe cele cu care nu sunteți de acord. Notarea poate fi o idee deosebit de bună dacă partenera dumneavoastră dorește să vă povestească despre o problemă mai complexă, pe care nu o poate descrie în câteva fraze scurte.
(6) Vă este dificil să suportați sentimentul de vinovăție și rușine față de partenerul dumneavoastră
O altă cauză frecventă a încercărilor de a contraataca imediat cuvintele partenerului și de a ne apăra poate fi faptul că gândurile legate de vinovăția față de partenerului ne provoacă un sentiment puternic de panică și rușine. Chiar și plângerile relativ minore ale partenerului pot stimula mintea dumneavoastră intuitivă să construiască imediat scenarii catastrofale despre cum, dacă vinovăția dumneavoastră va fi demonstrată public, partenerul dumneavoastră vă va abandona imediat.
Soluția este să învățați să recunoașteți apariția acestor sentimente și gânduri catastrofale și să vă învățați să vă auto-calmați. Observând cum, de la cuvintele sau chiar privirea furioasă a partenerului dumneavoastră, vă apare un sentiment de spaimă și încordare, încercați să vă amintiți că, în realitate, o recunoaștere sinceră a responsabilității și cu atât mai mult o simplă ascultare a plângerilor partenerului dumneavoastră nu vă vor face o persoană respingătoare în ochii săi, ci mai degrabă vor întări și mai mult relația dumneavoastră. Ironia tristă a multor certuri constă în faptul că, refuzând să-și recunoască responsabilitatea, partenerii încearcă sincer să protejeze relația, atunci când de fapt contribuie doar la deteriorarea acesteia.
Amintiți-vă că pentru partenera dumneavoastră sunteți o persoană foarte importantă și ea v-a demonstrat acest lucru de multe ori. Cu siguranță, nu va încheia relația cu dumneavoastră din cauza unor probleme minore și nu va rămâne supărată pe dumneavoastră mult timp pentru greșeli mici. De obicei, singurul lucru de care are nevoie pentru a vă ierta complet și a reveni la o stare de spirit bună este ca dumneavoastră s-o ascultați, să vă recunoașteți partea de responsabilitate și să promiteți că veți acționa mai bine în viitor.
(7) Cuvintele partenerului vă provoacă un sentiment foarte puternic de furie, vi se par insuportabil de necinstite, neloiale, manipulative și din această cauză pierdeți rapid controlul asupra dumneavoastră
Una dintre cele mai dificil de depășit cauze pentru care vă poate fi foarte neplăcut să ascultați atent plângerile altor persoane constă în faptul că cuvintele lor stârnesc în dumneavoastră, emoții morale foarte puternice, precum furia, sentimentul de neloialitate, nedreptate, dezgust și altele. De exemplu, puteți simți că cealaltă persoană încearcă cu sânge rece și cruzime să vă impună un sentiment de vinovăție și rușine, vă acuză complet nedrept, ignoră cu nerecunoștință toate lucrurile bune pe care le-ați făcut, face conexiuni stupide și ilogice pentru a vă prezenta intenționat într-o lumină distorsionată, se comportă total imatur sau chiar dezgustător.
Pericolul emoțiilor morale puternice constă în faptul că, sub influența lor, începem să gândim prost despre caracterul celeilalte persoane și, ca urmare, simțim dreptul sau chiar obligația morală de a o pedepsi. În consecință:
- ca răspuns la o încercare a celeilalte persoane de a vă face să vă simțiți vinovată, începeți să o acuzați pe ea de comportamente rușinoase și stupide;
- ca răspuns la exagerările sale cu privire la vina dumneavoastră, începeți să o prezentați ca fiind mai vinovată decât este în realitate;
- ca răspuns la negarea meritelor dumneavoastră, subestimați meritele sale;
- ca răspuns la aplicarea etichetelor jignitoare, îi atribuiți calități și mai respingătoare;
- ca răspuns la plângerile sale, vă prezentați ca fiind o victimă și mai mare
- și așa mai departe.
Schimbul de acuzații morale poate în câteva secunde transforma o conversație inofensivă într-o ceartă teribilă.
O caracteristică importantă a emoțiilor morale puternice este că acestea pun instantaneu organismul într-o stare de activare fiziologică intensă, care se manifestă prin simptome precum bătăi rapide și puternice ale inimii, înroșirea feței și valuri de căldură în tot corpul, senzație de lipsă de aer sau dificultăți de respirație, senzație de strângere în piept sau în stomac, tremurături în mâini și picioare și altele. În absența unei provocări continue, această stare de activare fiziologică durează nu mai mult de 5-10 minute, dar pe toată durata acestei stări, capacitatea dumneavoastră de a gândi rațional, de a vă controla, de a acționa în interesul dumneavoastră pe termen lung sau de a înțelege argumentele altor persoane poate fi puternic suprimată, ca sub influența unei doze mari de alcool. Sub influența emoțiilor morale puternice, puteți face și spune lucruri pe care le veți regreta tot restul vieții. Din acest motiv, dacă observați că, din cauza furiei crescânde, vă este din ce în ce mai greu să ascultați partenerul și acesta vă pare din ce în ce mai respingător, spuneți-i că ați decis să luați o pauză și ieșiți din conversație. Anunțând pauza, spuneți clar cât va dura aceasta și când veți reveni la conversație. De exemplu: „Simt că îmi este greu să mă controlez și am nevoie să stau singur pentru a mă calma. Promit că voi continua să te ascult peste 20 de minute.” în loc de „Vreau să taci și nu mai am de gând să ascult toate aceste prostii.”
Explicarea motivului pentru care anunțați pauza și cât timp va dura aceasta va arăta partenerei dumneavoastră că luați în serios conversația importantă pentru ea și că nu încercați să evitați responsabilitatea.
Pentru a calma furia în timpul pauzei, încercați să înțelegeți pentru ce anume gândirea dumneavoastră intuitivă o învinuiește cel mai mult pe partenera dumneavoastră. În multe cazuri, furia foarte puternică este legată de faptul că gândirea intuitivă o acuză pe cealaltă persoană de o încălcare morală gravă. De exemplu:
- „Ea se comportă iresponsabil și chiar periculos!”,
- „Lui nu îi pasă deloc de interesele mele și de bunăstarea mea!”,
- „El se comportă întotdeauna atât de necinstit și nedrept!”,
- „Ea este atât de nerecunoscătoare; niciodată nu spune măcar mulțumesc!”,
- „Ea crede că sunt subordonatul ei și că poate să mă trateze cum vrea!”,
- „El nu mă respectă deloc!”,
- „Ea crede că sunt un prost total!”,
- „El mă trădează întotdeauna!”
Identificând principala acuzație, gândiți-vă la lucrurile care indică faptul că această acuzație este adevărată și care indică faptul că este neadevărată. De exemplu: „Ea este atât de nerecunoscătoare! În ultima vreme, am făcut atât de multe pentru ea, iar acum mă acuză că nu am făcut un lucru mărunt! Pe de altă parte, îmi amintesc acum cum de curând ea a spus de mai multe ori: „Mulțumesc” și că mă apreciază.” Chiar dacă îmi este greu să cred asta acum, poate că ea nu este atât de nerecunoscătoare pe cât mi s-a părut la început.” Dacă nu vă simțiți în stare să faceți o astfel de verificare cognitivă, încercați să vă sustrageți puțin (de exemplu, mergeți la plimbare, faceți curățenie în casă etc) și în timpul acestei activități blocați activ orice gând legat de ceartă. Cercetările arată că mulți oameni (și în mod special bărbații) continuă să se gândească la ceartă și la partenerul lor în termeni negativi în timpul pauzelor. Prin aceasta, ei mențin creierul într-o stare de activare negativă, astfel încât nu reușesc să se calmeze și să vadă partea de adevăr pe care partenerul lor dorea să o comunice.
O altă metodă foarte eficientă de auto-calmare este meditația pentru autocompasiune.
Capacitatea de a lua pauze pentru a vă calma și a evita decizii pripite poate fi cea mai importantă abilitate pentru o viață conjugală fericită. Certurile apar în toate relațiile: atât în cele fericite, cât și în cele nefericite. Totuși, în cuplurile fericite și stabile, partenerii permit mult mai rar ca certurile să escaladeze până la punctul în care ei își cauzează reciproc răni emoționale prea grave. Unii cercetători din domeniul psihoterapiei familiale observă că mulți dintre participanții la studiile lor revin din pauze de auto-calmare complet schimbați, „de parcă li s-ar fi transplantat un alt creier”.
Dacă la sfârșitul pauzei constatați că încă simțiți o furie puternică, spuneți clar partenerului pentru cât timp doriți să prelungiți pauza. Prelungiți pauzele până când veți simți că veți putea să ascultați cu adevărat partenerul și să vă țineți furia sub control. Rețineți că pentru a reveni în discuție, nu este necesar să fiți complet calmă sau să fiți de acord cu argumentele partenerului dumneavoastră, să validați opinia lui sau să subscrieți la decizia sa. Puteți considera poziția sa la fel de inacceptabilă ca înainte. Singurul lucru necesar este să puteți asculta argumentele sale până la capăt fără să-l întrerupeți și apoi să spuneți doar lucruri care vor contribui la îmbunătățirea relației.
(8) Simțiți că ar fi foarte ciudat să vă ascultați insistent partenera, deoarece nu ați mai participat niciodată la o astfel de conversație și nici măcar nu ați văzut alte persoane comunicând în acest stil.
La început, scenariul de conversație descris mai sus vă poate părea foarte nou și straniu. Pentru a vă fi mai ușor să începeți să utilizați acest stil conversație în viața de zi cu zi, poate fi o idee bună să vizualizați de câteva ori cum ascultați partenerul dumneavoastră fără a-l întrerupe și cum vă exprimați propria plângere, respectând regulile enumerate mai sus.
Schimbul de roluri
După ce persoana care a prezentat plângerea sau îngrijorarea a terminat să vorbească, schimbați rolurile. Aceasta înseamnă că persoana care a început conversația și a vorbit până acum trebuie să treacă la rolul de ascultător, iar persoana care a ascultat până acum trebuie să treacă la rolul de vorbitor.
