Dacă problema constă în câteva fapte obiective, care sunt la fel de bine cunoscute atât dumneavoastră, cât și partenerului dumneavoastră, enumerați aceste fapte în câteva fraze scurte. De exemplu: „Ieri ai venit acasă la ora opt seara, deși dimineața ai promis că vei veni la ora șapte și vei sta cu copiii, astfel încât eu să pot merge la universitate.”
Pe de altă parte, dacă este vorba despre ceva subiectiv, exprimați în câteva fraze scurte modul în care ați perceput cele întâmplate. De exemplu: „În dimineața aceasta, când încă voiam să dorm, ai pornit televizorul. Sunetul a fost prea tare pentru mine și nu am reușit să mă odihnesc.”
Regula 1. Asigurați-vă că aveți suficiente dovezi clare ale existenței problemei.
În multe situații, încălcarea din partea celeilalte persoane va fi absolut evidentă și incontestabilă atât pentru ea, cât și pentru dumneavoastră. „Ai venit acasă la ora zece, deși dimineața ai promis că vei veni la ora șapte.” Totuși, în multe alte cazuri, circumstanțele vor fi mult mai puțin clare. „Când te-am sunat astăzi la serviciu, mi s-a părut că vorbeai cumva rece și distant, ca și cum nu voiai să vorbești cu mine.” Din acest motiv, înainte de a începe să discutați nemijlocit despre problema, gândiți-vă cât de sigur sunteți că partenera dumneavoastră a făcut cu adevărat ceva greșit. Aveți suficiente dovezi care indică acest lucru? Este oare posibil că ați interpretat greșit situația? Este posibil că o considerați pe partenera dumneavoastră „vinovată”, nu pentru faptul că a făcut ceva evident greșit de această dată, ci pentru o greșeală pe care a făcut-o în trecut? Este oare posibil că acțiunea recentă a partenerului dumneavoastră doar v-a amintit despre greșeala lui de mai înainte despre care așa și nu ați discutat?
De exemplu, dacă în trecut partenera a râs de dumneavoastră de câteva ori, gândiți-vă dacă aveți suficiente dovezi că și de această dată a făcut glume răutăcioase pe seama dumneavoastră. Este oare posibil că de această dată doar să fi ales neatent cuvintele, fără a încerca să vă umilească sau să vă insulte? Sau, dacă în trecut partenerul dumneavoastră a uitat de câteva ori de promisiunile sale și nu și-a cerut scuze ulterior, gândiți-vă dacă aveți suficiente dovezi că și de această dată problema a fost cauzată de atitudinea sa neserioasă și refuzul de a-și asuma responsabilitatea. Este posibil oare că de această dată nu și-a ținut promisiunea dintr-un motiv complet justificat sau pentru că nu știa nimic despre așteptările dumneavoastră?
În toate cazurile în care observați că nu aveți dovezi clare ale unei încălcări, va fi mult mai eficient să continuați conversația exprimând o îngrijorare, dar nu o plângere. În loc să vorbiți despre ceea ce s-a întâmplat ca și cum ar fi un fapt incontestabil, recunoașteți deschis că nu sunteți sigur de corectitudinea interpretării dumneavoastră. De exemplu: „Ieri, în timpul cinei cu prietenii, mi s-a părut că ai sugerat că sunt nu prea deștept” în loc de „Ieri, în timpul cinei cu prietenii, ai spus la toată lumea că sunt un prost.” După aceasta:
- Exprimați sentimentele mixte pe care le aveți în legătură cu acest incident (mai multe despre aceasta voi spune la pasul 3) și
- Rugați partenerul să clarifice ce a vrut să spună de fapt sau de ce a făcut ceea ce a făcut (mai multe despre aceasta voi discuta la pasul 5).
Dacă, în loc să folosiți aceste soluții alternative, veți continua să vă plângeți ca și cum vina partenerei este indiscutabilă, veți risca s-o acuzați pe nedrept de ceva ce nu a făcut. Drept consecință, veți provoca partenera dumneavoastră să adopte o poziție defensivă fermă și să vă acuze că sunteți nedrept, prea suspicios, neatent sau crud.
Regula 2. Separați faptele despre ceea ce s-a întâmplat de presupuneri.
Când exprimați plângeri sau îngrijorări, încercați să vorbiți concret despre ceea ce a spus, a făcut sau nu a făcut partenerul dumneavoastră, în loc să vorbiți despre ceea ce ar fi putut simți, gândi, în ce dispoziție ar fi putut fi, ce motive ar fi putut avea și așa mai departe.
Întrebați-vă: „Dacă ceea ce s-a întâmplat ar fi fost înregistrat pe video, ce s-ar putea vedea la o revizuire?” Înregistrările video reflectă bine cuvintele și acțiunile (sau lipsa lor), dar reflectă slab emoțiile, dispoziția și cu atât mai puțin intențiile și gândurile oamenilor. Exemple:
- „Ieri ai țipat de câteva ori la copil” în loc de „Ieri ai fost foarte nervoasă.”
- „Săptămâna trecută, când m-am întors de la muncă, nu te-ai sustras deloc de la cartea pe care o citeai și nu ai răspuns când te-am salutat” în loc de „Săptămâna trecută, când m-am întors de la muncă, nu ți-a păsat deloc.”
- „Nu ai cumpărat lapte, așa cum te-am rugat” în loc de „Nu asculți deloc ce îți spun.”
- „În ultimele două săptămâni, ți-ai petrecut serile de duminică jucând cărți cu prietenii în timp ce eu am stat singură acasă” în loc de „Îți iubești prietenii mai mult decât pe mine.”
Esența tehnicii de rezolvare a disputelor pe care o explic aici constă doar în exprimarea clară a gândurilor, sentimentelor, nevoilor și dorințelor reale, și nu în aceea ca să fiți întotdeauna siguri de corectitudinea a ceea ce credeți. Prin urmare, dacă nu sunteți sigură de ceva la 100%, recunoașteți clar incertitudinea în loc să prezentați presupunerile ca fapte certe. De exemplu: „Eu cred că dacă tu vei continua să cheltui banii în acest fel, în câțiva ani am putea avea probleme financiare serioase” în loc de „Dacă vei continua să cheltui banii în acest ritm, vom ajunge să trăim afară.”
Regula 3. Separați faptele și opiniile de evaluările morale ale partenerului, „diagnosticul psihologic” sau etichetările.
Evitați cu orice preț afirmațiile negative generale despre personalitatea și caracterul partenerei dumneavoastră. Iată câteva exemple de astfel de expresii:
- Tu + evaluare morală: „Ești atât de egoistă!”
- Tu + concluzie generală: „Ești atât de distrat. Ce e în neregulă cu tine?”
- Tu + comparație nefavorabilă: „Te auzi? Vorbești exact ca tatăl tău!”
- Tu + diagnostic: „Ești o narcisistă și mincinoasă incurabilă. Nu te vei schimba niciodată!”
- Tu + etichetă jignitoare: „Ești un prost și un nimic!”
Când exprimați plângeri sau îngrijorări, încercați să nu folosiți expresii categorice care conțin cuvinte precum „întotdeauna”, „niciodată”, „rar”, „des”, „de obicei” etc. Astfel de cuvinte implică faptul că partenerul dumneavoastră se comportă conform unui tipar negativ stabil și, prin urmare, probabil că are un defect de caracter. De exemplu, expresia „Nu mă asculți niciodată!” poate fi ușor înțeleasă ca „Nu mă asculți niciodată pentru că ești un egoist desăvârșit!”
În mod similar, fiți atenți la utilizarea cuvintelor care indică abilitățile și calitățile partenerei dumneavoastră. Când folosiți aceste cuvinte, încercați să arătați partenerei că exprimați doar opinia dumneavoastră personală și nu o evaluare obiectivă și neschimbătoare a personalității sale. De exemplu:
- „Săptămâna aceasta, de câteva ori nu ai făcut curat după tine în bucătărie și ți-ai lăsat lucrurile în diferite camere” în loc de „Ești un leneș inimaginabil!”
- „Ieri ai lăsat ușa apartamentului descuiată” în loc de „Ești în toate mințile? Vrei să fim jefuiți?”
Fiți atenți la sensul în care folosiți diverse fraze cu verbul „a fi” sau cu cuvinte determinante similare precum „asta” sau „așa”. Exemple de astfel de fraze:
- „Ești un nemernic”
- „Asta este groaznic!”
- „Cine face așa ceva!”
Dacă nu puteți evita utilizarea acestor cuvinte, încercați să arătați clar partenerului dumneavoastră că reprezentați doar o opinie subiectivă, care nu este neapărat corectă. De exemplu: „Nu mi-a plăcut cum ai vorbit cu fiica noastră azi” în loc de „Cu un copil nu se vorbește așa!”
Dacă trebuie să arătați că anumite acțiuni sunt categoric inacceptabile și intenționați să spuneți „rău”, „nedrept”, „greșit”, încercați să arătați că criticați anume acțiunea, dar nu personalitatea partenerei dumneavoastră. De exemplu: „Știi că nu tolerez când oamenii se comportă nedrept” în loc de „Știi că nu tolerez mincinoșii!”
Regula 4. Separați faptele care se referă la problema curentă de faptele care se referă la alte probleme.
Respectați principiul „o sesiune de discuții – o problemă”. Alegeți un incident care este cel mai important pentru dumneavoastră (sau incidentul despre care v-ați format deja o părere completă) și încercați să mențineți discuția concentrată pe acesta. Abțineți-vă de la tentația de a aduce în discuție toate problemele care vă deranjează. De exemplu: „Nu ai luat lucrurile de la curățătorie, așa cum te-am rugat” în loc de „Nu ai luat lucrurile de la curățătorie, așa cum te-am rugat, și în plus ai refuzat să duci câinele la veterinar și să mergi la adunarea părinților de la școală a fiicei noastre. Nu îți pasă deloc de ceea ce se întâmplă acasă!”
Nu menționați alte evenimente, chiar dacă acestea sunt legate indirect de problema principală despre care vorbiți. Abordarea opusă – adică prezentarea simultană a numeroaselor plângeri – creează impresia unei acuzații morale, deoarece numai o persoană rea se comportă „rău” sau „greșit” tot timpul sau de multe ori. După rezolvarea cu succes a unui conflict, veți putea discuta pe rând și celelalte probleme.
Enumerând faptele despre o problemă, încercați să vă concentrați pe ceea ce s-a întâmplat relativ recent și evitați enumerarea tuturor episoadelor de care vă amintiți, mai ales dacă anterior nu ați spus că acestea vă deranjează. De exemplu:
- „Anul acesta nu ți-ai amintit de aniversarea căsătoriei noastre” în loc de „Niciodată nu îți amintești de aniversarea căsătoriei noastre, și suntem căsătoriți de douăzeci de ani, dacă nu ai uitat!”
- „Ultimele trei dăți când am propus să vizionăm un film, ai insistat să vedem altceva” în loc de „Întotdeauna critici filmele pe care le propun să le vedem!”
Explicații
Împreună și separat, regulile descrise mai sus vă vor ajuta să creați câteva efecte extrem de importante pentru transformarea și rezolvarea cu succes a conflictului. Să examinăm aceste efecte în detaliu.
Aplicând regulile descrise mai sus, arătați clar că vă pasă de reputația bună a partenerului dumneavoastră și că sunteți nemulțumită doar de acțiunile sale specifice, nu de caracterul său sau de personalitatea lui în general.
Rezolvarea adecvată a conflictului este posibilă doar dacă partenerul dumneavoastră simte că poate avea încredere în dumneavoastră și că sunteți preocupată nu doar de interesele voastre, dar și de interesele lui. Mulți oameni țin foarte mult la reputația lor bună și percep atacurile asupra reputației lor la fel de serios (sau chiar mai serios) ca și amenințările la adresa securității lor fizice. Pentru mulți dintre noi, orice atac asupra reputației noastre pare o încălcare morală gravă. Când gândirea noastră intuitivă observă astfel de atacuri, ea instantaneu înlătură barierele care ne rețin agresivitatea. Când ni se pare că cineva încearcă pe nedrept să ne defăimeze, simțim că atacatorul este o persoană rea și că putem (sau chiar trebuie) să-l acuzăm și să-l pedepsim fără nici un fel de remușcări.
În dispute, mulți oameni intuitiv enumeră adesea numeroase episoade ale unei singure probleme, iar apoi completează acuzația cu o listă întreagă a altor probleme. Gândirea noastră intuitivă folosește această strategie pentru a convinge partenerul că el are un defect de caracter. Cu ajutorul acestui reproș moral gândirea intuitivă încearcă să-l rușineze și să-l sperie pe partenerul dumneavoastră și astfel să-l constrângă la supunere. Totuși, cu persoanele adulte, aceasta este întotdeauna o strategie pierzătoare. În relațiile adulte, încercările de constrângere prin intimidare și acuzații morale deseori provoacă cealaltă persoană să nege complet responsabilitatea și să reacționeze cu cruzime. Chiar și în cazurile în care reușim să constrângem cealaltă persoană, rușinea și frica rămân în mintea ei sub formă de resentiment, care fie continuă să otrăvească cronic relația, fie că se manifestă mai târziu și complet neașteptat sub forma de noi conflicte.
Fiecare caz în care ne criticăm partenerul este o expresie tragică a valorilor și nevoilor noastre. Tragedia criticii constă în faptul că, în loc ca aceasta să ne ajute să ne satisfacem mai bine nevoile, ea înăsprește exact acei oameni a căror bunătate și grijă avem cea mai mare nevoie.
Aplicarea regulilor enumerate mai sus vă va ajuta să arătați în mod concret (și, prin urmare, convingător) partenerei că vă pasă de reputația sa și, prin urmare, vă va ajuta să nu o provocați să se apere excesiv și să contraatace. În special, aplicând aceste reguli, veți proteja reputația partenerei dumneavoastră prin faptul că:
- Vă concentrați pe fapte pe care ea nu le poate nega și nu spuneți nimic despre motivele acțiunilor sale;
- Lăsați partenerei posibilitatea de a se justifica și de a-și apăra reputația în cazul în care ați înțeles situația greșit;
- Refuzați să trageți concluzii morale negative despre ce fel de persoană este, să-i puneți „diagnostice” sau să-i aplicați etichete respingătoare;
- Nu asaltați partenera cu o listă mare de plângeri și nu insinuați că ea este o persoană rea care se comportă întotdeauna prost.
Aplicând regulile enumerate mai sus, ajutați partenerul dumneavoastră să își asume responsabilitatea pentru comportamentul său și îi arătați că vă asumați responsabilitatea pentru comportamentul și sentimentele voastre.
Rezolvarea cu succes a conflictelor este posibilă doar dacă toate părțile recunosc partea lor de responsabilitate pentru ceea ce s-a întâmplat. Există două motive importante pentru care partenerului dumneavoastră îi poate fi foarte greu să recunoască partea sa de responsabilitate.
1. Acuzații prea grave
În primul rând, gândirea intuitivă a partenerului dumneavoastră – adică modul automat de gândire care se activează de obicei în situațiile tensionate – poate refuza să recunoască responsabilitatea sa dacă acuzațiile sunt prea grave. Recunoașterea acuzațiilor grele trezește gânduri extrem de neplăcute despre autopedepsire. Drept urmare, pentru a evita aceste gânduri și nevoia de autopedepsire, adesea respingem intuitiv acuzațiile prea grave, încercând să ne convingem atât pe noi înșine, cât și pe cei care ne acuză, că acuzațiile lor sunt complet nefondate.
2. Absența posibilității de a repara greșeala
În al doilea rând, gândirea intuitivă a partenerei dumneavoastră poate să nu recunoască responsabilitatea ei dacă nu vede nicio posibilitate de a repara prejudiciul și de a-și răscumpăra greșeala. Acuzațiile grave ne sperie mult din următorul motiv: dacă vina noastră va fi dovedită, vom deveni respingători pentru partenerul nostru și el nu va mai dori să continue relația cu noi. Cu toții avem o nevoie puternică de a fi „pe același nivel moral” cu persoanele dragi și de a avea relații bune cu acestea. Din acest motiv, când acuzațiile sunt prea grave și ne pun într-o poziție morală inferioară, gândirea intuitivă procedează astfel:
- Mai întâi aceasta încearcă să forțeze partenerul nostru să renunțe la acuzațiile sale, pentru a ne restabili poziția morală superioară.
- Dacă această manevră nu îi reușește, gândirea intuitivă încearcă să defăimeze partenerul cu acuzațiile la fel de grave ca să-l coboare la un nivel moral inferior, astfel încât să ne egalizăm din nou. Pentru relații apropiate nu este nevoie ca ambii parteneri să fie moralmente perfecți, ci doar ca ei să se considere la fel de imperfecți.
Așadar, deși la prima vedere poate părea că dovezile mai convingătoare și mai grave vor determina partenerul dumneavoastră să-și recunoască vina și să-și asume responsabilitatea, în realitate se întâmplă de obicei contrariul. Cu cât partenerul dumneavoastră se simte mai neajutorat în privința apărării reputației sale bune, cu atât mai mult gândirea sa intuitivă se comută pe atacul moral asupra personalității voastre, contestarea acuzațiilor și negarea responsabilității. Din păcate, acest comportament duce de obicei la escaladarea rapidă a conflictului. Refuzul de a-și asuma responsabilitatea este o încălcare morală reală. În consecință, cu cât cineva dintre parteneri refuză mai mult să-și asume responsabilitatea, cu atât mai înverșunat și mai dornic de a-l pedepsi devine celălalt.
Aplicarea regulilor enumerate mai sus ajută la evitarea acestui scenariu. În special, aplicând regula numărul 4, arătați partenerei dumneavoastră că îi cereți să-și asume responsabilitatea pentru un incident recent, nu pentru o întreagă serie de încălcări pentru care nu mai poate face nimic. Dacă anterior nu ați spus nimic partenerei dumneavoastră despre ceea ce v-a deranjat, atunci aplicând regula 4 îi arătați că vă asumați responsabilitatea pentru propriile sentimente și nu o învinuiți pentru problemele despre care ea nici măcar nu știa nimic. În dispută, aceasta vă prezintă ca o persoană rezonabilă, responsabilă și prietenoasă. Și acest lucru, la rândul său, crește probabilitatea ca partenera dumneavoastră să fie de acord să vă ofere ceea ce îi cereți.
În absența unui pericol fizic real din partea partenerului, responsabilitatea pentru tăcere revine celor care aleg să tacă. Alegând tăcerea, vă privați de dreptul moral de a prezenta partenerului o serie lungă de încălcări în viitor, deoarece nu i-ați spus anterior că acest comportament vă deranjează, și astfel nu i-ați oferit posibilitatea de a-și schimba comportamentul și de a-și proteja reputația.
Aplicând regulile enumerate mai sus, nu vă suprasolicitați partenerul cu informații și îi indicați clar comportamentul problematic la care vă referiți.
Când ne adresăm altcuiva cu critici sau plângeri, ne așteptăm ca această persoană să perceapă toate informațiile pe care încercăm să i le transmitem. Ne imaginăm că tot ceea ce spunem se va înregistra automat în mintea ei, cu precizia impecabilă cu care un fișier electronic se copie de pe un computer pe altul. Cu toate acestea, transmiterea informațiilor de la o persoană la alta nu este, desigur, la fel de precisă și de sigură ca și copierea electronică. Viteza cu care putem expune lucrurile pe care deja le cunoaștem (de exemplu o plângere) este mult mai mare decât viteza cu care alte persoane pot percepe, conștientiza și mai ales memora informațiile noi.
În situațiile conflictuale, capacitatea deja limitată a partenerului dumneavoastră de a percepe și memora informațiile se reduce și mai mult, deoarece o parte a memoriei sale de lucru este ocupată invariabil de emoții negative, imagini vizuale și gânduri automate trezite de discursul dumneavoastră. În acest context, partenerul dumneavoastră se simte adesea suprasolicitat de fluxul de informații, nu reușește să înțeleagă complet despre ce merge vorba și, prin urmare, chiar și cu toată bunăvoința, nu poate răspunde adecvat la cuvintele dumneavoastră
Aplicarea regulilor enumerate mai sus reduce probabilitatea suprasolicitării informaționale a partenerului dumneavoastră. Pe de o parte, protejarea partenerului, abținerea de la exagerări și speculații, ajută la eliberarea memoriei lui de lucru de planificarea contraatacului, găsirea de scuze sau corecturi. Pe de altă parte, aplicarea regulii nr. 4 – adică discutarea unei singure probleme, și nu a unui întreg șir de probleme simultan – reduce considerabil cantitatea de informații pe care trebuie să o asimileze.
În concluzie, aplicarea acestor reguli vă permite să comunicați mai eficient în timpul unui conflict, evitând să vă copleșiți partenerul și indicând exact ce comportament problematic doriți să abordați. Acest lucru facilitează o înțelegere mai bună și o rezolvare mai rapidă a conflictului, deoarece partenera va fi mai receptivă și mai capabilă să răspundă la criticile și cererile dumneavoastră.
