Pasul 3. Exprimați clar ce simțiți în legătură cu problema și cu ce nevoi sunt legate aceste sentimente

Acest pas constă de fapt din două părți interconectate: exprimarea emoțiilor și exprimarea nevoilor.

3.1. Exprimarea emoțiilor.

După ce ați expus faptele care vă deranjează, povestiți despre emoții pe care le-ați simțit sau le simțiți în continuare în legătură cu ceea ce s-a întâmplat. De exemplu:

• „Ieri ai venit acasă la opt seara, deși dimineața ai promis că vei veni la șapte și vei sta cu copiii, ca să pot merge la cursuri. Mi-a fost trist și m-am supărat pe tine.”
• „În această dimineață, când voiam să mai dorm, ai pornit televizorul. Sunetul era prea tare pentru mine și nu am reușit să mă odihnesc. Asta m-a iritat foarte tare! Am foarte mare nevoie să mă odihnesc bine acasă. Știi bine cât de importantă este odihna pentru munca mea și cât de prost mă comport cu tine și cu copiii când sunt foarte obosit.”

Pentru a ușura exprimarea sentimentelor, încercați să memorați această listă scurtă a emoțiilor de bază:

• dorință
• bucurie / plăcere / iubire
• frică
• furie / supărare
• tristețe
• dezgust / dispreț
• rușine
• vinovăție.

Din aceste emoții de bază se formează sute de alte sentimente mai complexe. De exemplu:

• bucuria pentru o realizare personală importantă este simțită ca mândrie;
• tristețea din cauza lipsei de înțelegere sau lipsei de atenție din partea altor persoane este simțită ca singurătate;
• un amestec din dorința entuziasmată de a obține ceva important și furia legată de dificultățile care împiedică obținerea acestui lucru este simțit ca frustrare.

Ca și în cazul pașilor precedenți, pentru o exprimare pașnică (și, respectiv, eficientă) a sentimentelor și nevoilor asociate, este necesar să respectați o serie de reguli.

Regula 1. Separați sentimentele de interpretările dumneavoastră a acțiunilor partenerului

La etapa exprimării sentimentelor, încercați să descrieți exact emoțiile pe care le-ați simțit în momentul incidentului, și nu ceea ce ați crezut atunci sau ceea ce gândiți acum despre acțiunile partenerului. Pentru a distinge mai bine emoțiile de gânduri, acordați atenție modului în care formulați concluziile. Dacă spuneți: „Eu + cuvânt”, „Simt + cuvânt” sau „Îmi + cuvânt”, probabil exprimați emoțiile. Dacă spuneți: „Simt că tu + cuvânt” sau „Simt ca și cum + cuvânt”, probabil exprimați gânduri și evaluări, nu emoții reale.

De exemplu, dacă spuneți: „Simt că mă desconsideri pe mine și casa noastră când lași hainele tale murdare pe podeaua băii”, exprimați interpretarea acțiunilor partenerei. Dacă spuneți: „Simt iritare de fiecare dată când văd lucrurile tale aruncate pe podeaua băii”, exprimați emoțiile dumneavoastră. În mod similar, dacă spuneți: „Simt că nu îți pasă de cariera mea, fiindcă tu niciodată nu întrebi cum îmi merge la muncă”, exprimați interpretarea acțiunilor partenerului. Pe de altă parte, dacă spuneți: „În ultima vreme nu m-ai întrebat niciodată cum îmi merge la muncă și mă întristează acest lucru”, exprimați sentimentele dumneavoastră.

Încercați să evitați expresiile generale de tipul „nu mi-a plăcut” sau „a fost neplăcut”. Deși astfel de expresii transmit o parte din informații despre tonul emoțiilor dumneavoastră, ele sunt prea generale și nu îi permit celuilalt om să înțeleagă exact cum vă raportați la ceea ce s-a întâmplat. Exemplu: „Ieri, când eram la restaurant cu prietenii, m-ai întrerupt când povesteam o întâmplare de la muncă. Ai spus că nu este interesant pentru nimeni. M-am enervat foarte tare!” în loc de „Ieri, când eram la restaurant cu prietenii, m-ai întrerupt când povesteam o întâmplare de la muncă. Ai spus că nu este interesant pentru nimeni. Nu mi-a plăcut deloc asta.”

Iată câteva exemple de expresii care transmit gânduri, dar nu sentimente:

• Simt că nu mă înțelegi;
• Mă simt ca un ratat;
• Simt că râzi de mine;
• Mă simt invizibilă, ca și cum nu mă observi deloc;
• Simt că este greșit;
• M-am simțit abandonată;
• Am simțit că m-ai trădat;
• M-am simțit ignorat;
• Mă simt neapreciată;
• M-am simțit umilită;
• M-am simțit respins.

După cum puteți observa, toate expresiile din această listă (și alte expresii care transmit gânduri și evaluări) nu arată clar celuilalt cum vă raportați la situația problematică. De exemplu, puteți spune „m-am simțit abandonată” atât dacă vă simțiți tristă, cât și dacă sunteți furioasă pe comportamentul partenerului. Deși în conversațiile reale transmitem multe informații suplimentare prin semnale non-verbale, utilizarea expresiilor ambigue implică riscul de înțelegere greșită. Respectiv, vorbind direct despre emoțiile dumneavoastră, puteți reduce semnificativ riscul de a fi înțeleși greșit de către partenerul dumneavoastră.

Regula 2. Separați sentimente unul de altul și exprimați-le pe rând.

Emoțiile sunt senzații pe care creierul le generează pentru a reflecta diferite fațete ale situațiilor. Și așa cum situațiile din viața cotidiană de obicei sunt complexe, într-un singur incident simțim simultan mai multe emoții. În special, în multe situații legate de pierderea a ceva important simțim în primul rând sentimente puternice care reflectă modul în care ne raportăm la acțiunea persoanei care a cauzat pierderea (de exemplu, furie sau dezgust). În afară de acestea deseori avem sentimente care reflectă modul în care ne raportăm la faptul pierderii în sine (de exemplu, tristețe, descurajare). În plus, dacă considerăm că pierderea actuală este un semn care indică faptul că în viitor ne așteaptă alte pierderi, pe lângă furie și descurajare, putem simți anxietate sau frică.

Când vorbiți despre ceea ce s-a întâmplat, încercați să identificați și să exprimați toate emoțiile pe care le-ați simțit. De exemplu: „Ieri, când eram la restaurant cu prietenii, m-ai întrerupt când povesteam o întâmplare de la muncă. Ai spus că nu este interesant pentru nimeni. M-am enervat foarte tare! De asemenea, mi-a fost rușine pentru că prietenii ar putea să își facă o impresie greșită despre mine și m-am întristat pentru că nimeni de la masă părea că nu mă înțelege.”

Multor dintre noi ne este dificil să identificăm imediat întreaga gamă de emoții pe care le simțim. Iată câteva sfaturi care vă vor ajuta să realizați mai ușor această sarcină:

• Sub furie se ascund adesea tristețe și durere.
• Sub tristețe și durere se ascunde adesea furie.
• În multe situații, este complet normal să simțiți simultan sentimente contradictorii. Puteți simți bucurie că cealaltă persoană a încercat să facă ceva bun pentru dumneavoastră și, în același timp, puteți fi supărat pe acea persoană pentru că acțiunile ei v-au adus și o anumită neplăcere.

Regula 3. Separați sentimentele dumneavoastră de aprecierea celeilalte persoane.

Când vă exprimați sentimentele, încercați să subliniați că resimțiți aceste emoții față de acțiunile partenerului dumneavoastră, și nu față de personalitatea sau caracterul lui. De exemplu: „Săptămâna aceasta am observat de trei ori că, după ce ai folosit dușul, au rămas multe fire de păr acolo. De fiecare dată când trebuia să le curăț, simțeam furie și dezgust.” în loc de „Nu cureți niciodată părul care rămâne după tine în baie. Mă enervez atât de tare pe cât de neglijent și leneș ești!”

Exprimându-vă sentimentele, încercați să vorbiți la persoana întâi. De exemplu, în loc de „Este foarte enervant când te prefaci că asculți, dar de fapt, continui să te ocupi de treburile tale” încercați să spuneți: „Simt iritare când observ că nu mă asculți atent.” Toate expresiile care încep cu „Este …”, „Mă faci să…”, „Din cauza ta eu…” etc. seamănă prea mult cu critica și pot provoca partenera dumneavoastră să se apere excesiv. Astfel de expresii sugerează că acțiunile partenerei dumneavoastră sunt absolut greșite, indiferent de cine le judecă, și, prin urmare, îi pot provoca un sentiment puternic de rușine. Pe de altă parte, dacă spuneți: „Simt + sentiment”, arătați că este vorba doar despre preferințele și sensibilitățile dumneavoastră personale, nu despre ceea ce consideră greșit toți oamenii din lume. Expresiile de tipul „Simt + sentiment” (de exemplu „simt tristețea”) pot trezi compasiunea în partenera dumneavoastră și dorința de a vă face pe plac. În schimb, rușinea puternică provocată de expresiile de tipul „Mă faci să…” (de exemplu „mă faci să mă enervez”) de obicei determină oamenii să contraatace și să refuze să-și asume responsabilitatea.

Regula 4. Dacă nu sunteți sigură că ați înțeles corect situația, recunoașteți deschis că aveți sentimente mixte.

Nu în toate situațiile veți fi sigur că ați înțeles corect esența sau motivele acțiunilor partenerei dumneavoastră. Dacă unele dintre posibilele interpretări ale problemei vă provoacă emoții negative, iar altele – nu, în loc să insistați că interpretările negative sunt adevărul absolut, recunoașteți deschis că aveți sentimente mixte. De exemplu: „Nu sunt sigur că am înțeles corect ce s-a întâmplat… Când am vorbit ieri la telefon, mi s-a părut că încercai să închei conversația cât mai repede. M-ai întrerupt de câteva ori la jumătate de propoziție, răspundeai la întrebările mele doar cu «da» sau «nu» și de trei ori ai început să-ți iei la revedere, când eu încă încercam să-ți spun ceva. Această conversație mi-a provocat sentimente mixte. În general, mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, dar dacă mă gândesc că ar putea să nu-ți fi fost interesant, mă întristez.”

Explicație

Aplicarea regulilor menționate mai sus vă va permite să continuați să expuneți clar informațiile despre ceea ce s-a întâmplat și cum vă simțiți cu adevărat în legătură cu acest lucru, fără a provoca partenera să inventeze scuze și să se apere excesiv. Unul dintre aspectele dificile ale relațiilor constă în faptul că, în diferite situații, aceleași acțiuni din partea altor persoane pot avea semnificații complet diferite pentru noi. De exemplu, spunând „am simțit că m-ai ignorat”, puteți avea în vedere lucruri complet diferite. Dacă i-ați cerut celeilalte persoane să nu vă deranjeze în timp ce lucrați, la sfârșitul zilei îi puteți spune cu recunoștință: „Am avut mare nevoie să lucrez! Mulțumesc că mi-ai oferit această oportunitate! Am simțit că m-ai ignorat complet. Te-ai comportat de parcă nici nu eram în cameră!” Pe de altă parte, dacă v-ați așteptat să primiți multă atenție din partea celeilalte persoane, atunci concluzia despre ignorare va avea o cu totul altă semnificație: „Mă așteptam să petrecem măcar puțin timp împreună, făcând ceva în doi. În schimb, toată ziua am simțit că m-ai ignorat și te-ai comportat de parcă nici nu eram în cameră!”

Spre deosebire de expunerea unor concluzii generale, precum „am simțit că m-ai ignorat” sau „nu mi-a plăcut”, al căror sens exact este clar doar pentru cel care vorbește, enumerarea emoțiilor îi transmite partenerului dumneavoastră o imagine foarte clară despre cum ați perceput cu adevărat ceea ce s-a întâmplat. Emoțiile negative indică clar că acțiunile partenerei au avut pentru dumneavoastră o semnificație negativă și o pregătesc să înțeleagă cum anume ați interpretat acțiunile sale.

Aplicarea regulilor menționate mai sus îi arată partenerei laturile vulnerabile ale personalității dumneavoastră și îi semnalează cât de importantă este ea pentru dumneavoastră. Exprimarea detaliată a emoțiilor vă permite, de asemenea, să construiți baza pentru obținerea compasiunii din partea partenerului la etapa ulterioară a discuției. Din propria sa experiență, partenera dumneavoastră știe cât de chinuitoare pot fi emoțiile negative și senzațiile fizice care le însoțesc. În acest sens, atunci când îi spuneți că ați trăit astfel de senzații după acțiunile sale, îi indicați motive foarte serioase pentru a nu mai acționa astfel. Chiar dacă partenera dumneavoastră nu este complet de acord cu interpretarea dumneavoastră a evenimentelor, ea cel puțin poate lua în considerare ce suferințe psihologice v-a provocat ceea ce s-a întâmplat. În relațiile de iubire, partenerii urăsc să-și provoace durere unul altuia, inclusiv pentru că suferințele celuilalt le provoacă și lor durere.

Critica trezește în alte persoane cruzimea și dorința de a se distanța, în timp ce exprimarea sentimentelor dureroase și a suferinței stârnește în ei compasiunea și dorința de a se apropia de noi pentru a ne ajuta.

3.2 Exprimarea nevoilor asociate cu emoțiile pe care le simțiți

După expunerea faptelor despre ceea ce s-a întâmplat și sentimentelor pe care le-ați simțit în legătură cu acestea, spuneți partenerului care dintre nevoile și/sau valorile dumneavoastră au rămas nesatisfăcute sau au fost încălcate. Iată câteva formule pentru exprimarea nevoilor:

• „Am simțit asta pentru că am nevoie de …”.
• „Am simțit asta pentru că pentru mine este important …”.

Exemplu: „Ieri ai venit acasă la opt seara, deși dimineața ai promis că vei veni la șapte și vei sta cu copiii ca să pot merge la cursuri. M-am simțit tristă și am fost supărată pe tine. Am simțit asta pentru că pentru mine este foarte important să cred că mă pot baza pe ajutorul tău și să am încredere în ceea ce spui.”

Regula 1. Încercați să identificați cât mai clar esența nevoilor încălcate.

Percepem acțiunile altor oameni ca fiind „plăcute” sau „neplăcute”, „corecte” sau „greșite”, în funcție de modul în care acestea se raportează la nevoile noastre fizice și psihologice. Există două nevoi psihologice de bază. Prima este nevoia de a avea control asupra propriei vieți. A doua nevoie psihologică de bază este nevoia de a primi și de a exprima elementele 5A față de ceilalți oameni.

În diferite situații, aceste nevoi psihologice de bază, luate separat sau împreună, se resimt ca nevoi mai complexe, precum:

• nevoia de siguranță,
• nevoia de iubire și apropiere,
• nevoia de respectarea limitelor personale,
• nevoia de conexiune emoțională,
• nevoia de încredere,
• nevoia de a primi elementele PERMA (adică nevoia de emoții pozitive, implicare, relații pozitive, sens în viață și realizări).

Multe alte nevoi psihologice importante apar la intersecția dintre nevoia de 5A și control și se manifestă ca valori personale, vise sau promisiuni făcute sieși.

După ce v-ați exprimat sentimentele legate de ceea ce s-a întâmplat, încercați să explicați partenerului care dintre nevoile sau valorile voastre au fost încălcate. De exemplu, dacă ați simțit o încălcare a nevoii de „încredere”, încercați să explicați partenerului ce componentă specifică a încrederii a fost afectată:

• siguranța de bază (am nevoie să știu că nu vei sacrifica interesele mele pentru a obține beneficiile personale);
• confidențialitatea informațiilor personale (am nevoie să păstrezi secretele mele);
• respectarea limitelor (am nevoie să ții cont de ceea ce vreau și ceea ce nu vreau să fac);
• integritatea comportamentului (am nevoie să știu toate lucrurile importante despre tine care mă pot afecta);
• protejarea reputației (am nevoie să mă consideri o persoană bună și să susții această opinie în fața altor persoane);
• asumarea responsabilității pentru greșeli (am nevoie să-ți recunoști greșelile);
• bunăstarea independentă (am nevoie să nu mă faci responsabil pentru bunăstarea ta).

În mod similar, dacă ați simțit o încălcare a nevoii de iubire, respect sau apropiere, încercați să explicați partenerei care dintre elementele 5A a fost încălcat:

• atenție (am nevoie să observi mesajele importante pe care încerc să ți le transmit și să nu încerci să le distorsionezi);
• acceptare (am nevoie să nu critici cuvintele și acțiunile mele, dacă acestea nu îți afectează granițele personale, ci să le justifici, să le consideri corecte sau măcar normale);
• apreciere (am nevoie să-ți exprimi mulțumirea pentru lucrurile importante pe care le împărtășesc cu tine, mai ales când vorbesc despre probleme și sentimente negative);
• acordarea permisiunii (am nevoie să nu mă împiedici să fac lucrurile importante pentru mine și să nu-mi interzici să-mi exprim gândurile și sentimentele);
• afecțiune (am nevoie să mă ajuți să-mi reduc durerea psihologică sau cel puțin să nu o faci mai intensă).

Dacă acțiunile partenerului dumneavoastră vă pun în pericol visul dumneavoastră sau vă împiedică să îndepliniți o promisiune importantă pe care ați făcut-o sieși, comunicați-i despre aceasta. Iată câteva exemple de exprimare a nevoilor:

– „Când mă vezi că pictez, uneori spui că este o activitate inutilă și, pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, spui că sunt un artist fără speranță. Asta s-a întâmplat deja de câteva ori. Simt o furie atât de puternică pe tine, frustrare și sunt atât de întristată de modul în care mă critici pentru că îmi petrec timpul ocupându-mă de ceea ce îmi place. Am nevoie să observi lucrurile importante pentru mine, să nu râzi de ele și să nu mă critici pentru ele, ci, dimpotrivă, să îmi mulțumești pentru ele.” în loc de „Mă critici tot timpul când pictez. Simt că nu mă respecți deloc!”

– „Săptămâna aceasta am observat de trei ori că, după ce ai folosit dușul, au rămas multe fire de păr acolo. De fiecare dată când trebuia să le curăț, simțeam supărare și repulsie. Am simțit asta pentru că închiriem acest apartament împreună și avem drepturi egale. Pentru mine este important ca spațiul comun pe care îl folosim să fie curat și să împărțim treburile casnice mai mult sau mai puțin egal și cinstit.” în loc de „Săptămâna aceasta am observat de trei ori că, după ce ai folosit dușul, au rămas multe fire de păr acolo. De fiecare dată când trebuia să le curăț, simțeam supărare și dezgust. Am simțit asta pentru că te comporți ca un porc!”

– „Ieri, când am fost la restaurant cu prietenii, m-ai întrerupt când povesteam o întâmplare de la muncă. Ai spus că nu este interesant pentru nimeni. M-am simțit foarte jenată și tristă și m-am enervat grozav! Pentru mine este important să îmi împărtășesc poveștile și să știu că îmi respecți și apreciezi acest drept. Am nevoie să îmi aperi reputația de persoană respectabilă în fața prietenilor noștri” în loc de „Ieri, când am fost la restaurant cu prietenii, m-ai întrerupt când povesteam o întâmplare de la muncă. Ai spus că nu este interesant pentru nimeni. Nu mi-a plăcut deloc ceea ce ai făcut, pentru că nimeni nu ar trebui să se comporte așa!”

Regula 2. Separați nevoile de metodele de satisfacere a acestora.

Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le facem la etapa de exprimare a nevoilor și valorilor noastre este că trecem direct la metodele de satisfacere a nevoilor, fără să menționăm nevoile propriu-zise. Nevoile sunt relativ puține și universale pentru toți oamenii. Metodele de satisfacere sunt acțiunile concrete prin care alții pot împlini nevoile noastre. Există o multitudine de metode de satisfacere a nevoilor și diferite persoane preferă unele metode în locul altora.

Pentru a exprima mai clar nevoile, încercați mai întâi să spuneți care dintre nevoile dumneavoastră nu a fost satisfăcute în incidentul problematic, fără a face imediat referire la acțiunile concrete pe care ar fi trebuit să le întreprindă partenera dumneavoastră. Iată câteva exemple:

– „Săptămâna trecută am auzit că vorbeai cu un dealer despre cumpărarea unei mașini noi, chiar dacă anterior nu am discutat niciodată despre așa ceva. M-am simțit supărată, și mi-a fost puțin frică. În situația noastră actuală, am nevoie să știu că suntem în siguranță financiară.” în loc de „Săptămâna trecută am auzit că vorbeai cu un dealer despre cumpărarea unei mașini noi, chiar dacă anterior nu am discutat niciodată despre așa ceva. Este revoltător! Cum a putut să-ți vină o astfel de prostie în cap? Cer să cheltuim mai puțini bani și să economisim mai mult!” În acest caz, siguranța financiară este nevoia, iar refuzul de a cumpăra o mașină nouă și economisirea banilor sunt doar câteva dintre metodele posibile de satisfacere a acestei nevoi. Alte metode de satisfacere a acestei nevoi ar putea include creșterea veniturilor sau renunțarea la alte cheltuieli.

– „Săptămâna trecută, după ce soseai de la muncă, te așezai imediat în fotoliu și dispăreai în telefonul tău timp de o oră întreagă. Mă simțeam puțin tristă, pentru că îmi doream mai multă atenție din partea ta.” în loc de „Săptămâna trecută, după ce ai venit de la muncă, te așezai imediat în fotoliu și dispăreai în telefonul tău timp de o oră întreagă. Mă simțeam puțin tristă, pentru că nu mă întrebai cum a fost ziua mea.” În acest caz, „atenția” este nevoia, iar conversațiile despre cum a fost ziua sunt doar una dintre multe metode posibile de satisfacere a acestei nevoi. Alte metode de satisfacere a nevoii de atenție pot fi: apeluri telefonice sau mesaje pe parcursul zilei, timp special planificat în weekend etc.

Explicație

Exprimarea clară a nevoilor încălcate arată partenerului dumneavoastră de ce simțiți emoțiile pe care le-ați menționat în pasul anterior și îi arată cum anume interpretați sensul incidentului problematic. Acest lucru este important din mai multe motive. În primul rând, exprimarea clară a nevoilor arată partenerei dumneavoastră că acordați o importanță mare anumitor acțiuni ale sale, în care probabil ea însuși nu a văzut nimic special. În consecință, această informație nouă o poate motiva pe partenera dumneavoastră să își schimbe comportamentul. „Sincer, nu știam că menținerea curățeniei în baie este atât de importantă pentru tine și, prin urmare, nu am acordat prea multă importanță acestui lucru. Însă acum că știu, desigur, aș putea depune mai multe eforturi pentru a menține ordinea!”

Prin exprimarea clară a nevoilor, semnalați partenerului dumneavoastră că doriți să construiți cu el o relație de egalitate, și nu una autoritară. Exprimarea clară a nevoilor reduce riscul că partenerul să vadă în comportamentul dumneavoastră o încălcare morală a libertății sale și, drept consecință să nu poată simți compasiune față de dumneavoastră și să fie provocat să se apere agresiv. De exemplu, cuvintele „Ieri, când ai venit acasă și te-ai așezat imediat în fotoliu cu telefonul…” pot fi continuate în mod diferit în funcție de atitudinea dumneavoastră reală față de partenerul și ce tip de relații doriți să construiți cu el. Dacă considerați că aveți o poziție dominantă, că interesele dumneavoastră sunt mai importante decât ale partenerului și că el trebuie să vi se supună strict, ați putea spune în continuare: „Am fost furioasă! Am nevoie să îmi acorzi întotdeauna atenție! Cine crezi că ești să-mă tratezi cu o astfel de lipsă de respect?” Desigur, majoritatea oamenilor vor simți că asemenea cuvinte exprimă o încălcare morală gravă a libertății lor: „Te comporți autoritar. Îți pui interesele tale mai presus de ale mele și îmi constrângi libertatea!” În consecință, ei vor înceta să simtă compasiune față de dumneavoastră și vor trece automat la o apărare agresivă. Dacă, în schimb, încercați să construiți o relație de egalitate cu partenerul dumneavoastră, ați putea spune: „Ieri, când ai venit acasă, te-ai așezat imediat în fotoliu cu telefonul. M-am simțit tristă, deoarece prețuiesc foarte mult prietenia noastră și atenția ta, dar de data aceasta nu le-am primit din partea ta.” Pentru majoritatea oamenilor, aceste cuvinte vor fi un semnal clar că nu vă puneți interesele sale deasupra intereselor lor și că sunteți recunoscătoare pentru comunicarea pozitivă pe care deja o primiți din partea lor. Recunoașteți că ați dori să primiți mai mult pentru că vă place ceea ce primiți, dar totodată recunoașteți că nu aveți dreptul să cereți acest lucru și că nu intenționați să forțați pe partenerul dumneavoastră. Auzind o astfel de formulare, mulți oameni vor simți că pot continua să aibă încredere în dumneavoastră și vor deveni mai sensibili la sentimentele și nevoile dumneavoastră.

Împărtășirea emoțiilor și nevoilor este cea mai importantă parte a procesului de exprimare a plângerilor și îngrijorărilor. Toți ceilalți pași ai acestei conversații, cum ar fi, de exemplu, pasul 2 – descrierea faptelor – sau pasul 4 – formularea cererii – se referă la aspecte externe, și numai pasul 3 – exprimarea emoțiilor și nevoilor – se referă direct la esența relației dumneavoastră cu partenera. Deși adesea ne pare că relațiile se deteriorează din cauza apariției problemelor, în realitate, totul se întâmplă, de obicei, exact invers. Slăbirea treptată a legăturii emoționale între parteneri la nivelul etajului 2 al Casei Bune îi face pe parteneri să adopte poziții rigide și înverșunate chiar și în legătură cu cele mai banale neînțelegeri și treptat conduce la apariția disputelor tot mai mari. Partenerii nu doresc să cedeze unul în fața celuilalt, deoarece, din cauza distrugerii conexiunii emoționale, fiecare dintre ei începe, în adâncul sufletului, să nu mai simtă că celălalt este cu adevărat interesat de el, că intenționează să-i apere interesele, să-i ofere ajutor în momente dificile, să înțeleagă dificultățile și dilemele sale etc. În astfel de circumstanțe, rezistența cu care ambii parteneri răspund unui altuia în certuri este forma lor de protest împotriva încălcării conexiunii emoționale dintre ei și încercarea lor stângace de a restabili această conexiune. Când conexiunea emoțională dintre parteneri slăbește, aceștia pot discuta la nesfârșit chiar o problemă trivială. Fiecare insistă asupra corectitudinii propriei versiuni a ceea ce s-a întâmplat; fiecare susține că suferințele sale au fost mai mari și că celălalt nu avea dreptul să fie supărat etc. Exprimarea emoțiilor și nevoilor reale îi redirecționează pe parteneri de la discuțiile despre aspectele externe către o conversație intimă despre calitatea relației lor. Atunci când, după exprimarea unei plângeri, povestiți despre nevoile dumneavoastră legate de partener, îi arătați cât de unic și important este el pentru dumneavoastră. El este singura persoană a cărei părerea influențează atât de mult viața dumneavoastră. Ea este singura persoană pe care puteți conta în momente cu adevărat dificile. Ea este singura persoană în fața căreia, fără teama de a fi judecat, puteți să vă dați jos măștile sociale și să vă relaxați. El este unul dintre puținii oameni al căror fericire contează cel mai mult pentru dumneavoastră în viață. Atunci când partenerii reușesc să transmită această realitate unul altuia, conexiunea emoțională dintre ei se restabilește. Ca urmare, fiecare dintre ei de obicei renunță la poziția sa rigidă și începe să îndeplinească dorințele celuilalt. „Chiar nu mi-am imaginat că prețuiești atât de mult timpul petrecut împreună! Acum că mi-ai mărturisit asta, desigur, voi renunța la o parte din întâlnirile cu prietenii, așa cum ai cerut, pentru a putea petrece mai mult timp împreună. Îmi pare rău că am rezistat atât de mult. Mi se părea că încerci doar să mă controlezi pentru că îți place să fii șeful…”

Exprimarea nevoilor importante este cel mai dificil pas în discutarea unei plângeri, deoarece necesită, practic, să recunoașteți dependența de partenerul dumneavoastră care a încălcat recent aceste nevoi. Pentru mulți dintre noi acest lucru este extrem de înfricoșător. Ne temem să arătăm o vulnerabilitate reală, deoarece, dacă partenerul va refuza după ce am recunoscut deschis dependența de el, lovitura poate fi prea dureroasă și toate iluziile că el ține cu adevărat la noi vor fi complet spulberate. În plus, valurile puternice de amintiri emoționale neintegrate din trecut despre cum cererile noastre de atenție, înțelegere și grijă au fost respinse crud de persoane importante pot literalmente să ne ia respirația. Pentru a exprima mai ușor nevoile reale, poate fi necesar mai întâi să vă consolidați capacitatea de a vă liniști și sprijini în momente dificile. Despre acest lucru se discută în detaliu aici (linkul va fi activat mai târziu după adăugarea articolului).

Separarea clară a nevoilor de metodele de satisfacere a acestora ajută partenera dumneavoastră să evite încălcarea neintenționată a intereselor dumneavoastră și reduce riscul de a o provoca la un atac agresiv. Multe conflicte escaladează deoarece sărim peste pasul de explicare a nevoilor noastre și cerem partenerului să aprobe imediat un anumit mod de satisfacere a acestora. Partenerul dumneavoastră poate fi interesat în satisfacerea nevoii dumneavoastră în general, dar s-ar putea să nu fie de acord cu metoda specifică pe care o propuneți. „Nu am nimic împotriva timpului petrecut împreună și sunt foarte curios să aflu ce ai de spus, însă, când mă întorc acasă după o zi agitată, aș dori mai întâi să mă odihnesc puțin.” Dacă partenerul dumneavoastră nu înțelege care este nevoia importantă care stă la baza cererii dumneavoastră, e mult mai probabil să refuze să satisfacă această cerere. „Nu pot să cred că te superi pe așa o banalitate! Nu am dreptul să citesc știrile timp de 5 minute?! Muncesc toată ziua ca un sclav – inclusiv pentru ca tu să poți cumpăra ceea ce dorești – și când încerc să mă relaxez puțin, îmi ceri și mai mult!” Într-un astfel de caz, aproape cu siguranță veți percepe refuzul său, care se referă doar la metoda specifică de satisfacere a nevoii dumneavoastră, ca pe un semn că nu respectă însăși nevoia. În mod natural, în acest caz veți înceta să simțiți compasiune față de partenerul dumneavoastră și fie că vă veți distanța, fie că veți trece automat la tentativa de al supune.

Exprimarea clară a nevoilor amintește partenerului despre ce lucruri considerați cu adevărat importante în viață (munca la primul etaj al Casei Bune). Deoarece nevoile sunt puține și universale, exprimarea clară a nevoilor ajută să arătați partenerului că, de fapt, nu sunteți atât de diferiți unul de celălalt cum poate părea în mijlocul unei certuri. De exemplu, chiar dacă viziunile dumneavoastră despre ce înseamnă „a fi în siguranță” diferă, amândoi puteți recunoaște că aveți această nevoie. În mod similar, atât dumneavoastră cât și partenerul dumneavoastră probabil că iubiți să primiți atenție într-o formă sau alta, iubiți să fiți sprijiniți, respectați etc. Recunoașterea intereselor comune frecvent duce la stingerea conflictelor.