Regulile privind satisfacerea dorințelor negociabile și a nevoilor nenegociabile, pe care le-am descris în alte secțiuni, creează un fel de cod al relațiilor egalitare. Relațiile egalitare, organizate conform acestor reguli, sunt orientate spre crearea unei conexiuni puternice și profunde. Toți participanți ai acestor relații acceptă voluntar să respecte acest cod mai presus de interesele lor personale imediate, deoarece doar astfel pot atinge scopul lor suprem – crearea unei conexiuni puternice și profunde cu alți oameni.
Opusul relațiilor egalitare sunt relațiile ierarhice. În relațiile ierarhice, unii participanți ocupă o poziție mai înaltă de putere, iar alții – o poziție mai joasă. Folosindu-se de poziția lor superioară, participanții dominanți își urmăresc în primul rând propriile interese. Pentru aceasta, ignorând opinia celor aflați mai jos, își stabilesc un set de reguli pentru ei și altul pentru toți ceilalți. Și dacă ceilalți oameni nu sunt de acord cu aceste drepturi și obligații, participanții dominanți îi forțează să le respecte. Scopul final al relațiilor ierarhice nu este crearea unei conexiuni psihologice profunde și puternice, ci satisfacerea dorințelor participanților dominanți. De obicei, dacă pentru a-și satisface dorințele, participanții dominanți trebuie să sacrifice conexiunea psihologică profundă și puternică cu oamenii aflați mai jos pe scala ierarhică, ei nu ezită să facă asta.
Adevărată iubire este una dintre formele relațiilor egalitare. Indiferent despre ce tip de iubire vorbim – iubirea dintre doi prieteni, dintre un părinte și un copil sau dintre partenerii romantici – în adevărata iubire, ambii oameni se supun întotdeauna acelorași reguli. Datorită acestui fapt, ei au încredere unul în celălalt și simt o conexiune puternică și profundă între ei.
Deși unii oameni încearcă adesea să-i forțeze pe alții să-i iubească, pentru apariția iubirii adevărate într-o relație este necesară o configurație de control complet opusă. Nu putem forța pe cineva să ne iubească. Pentru apariția dragostei trebuie să ne controlăm nu pe celălalt, ci propriul nostru comportament. Pentru a deveni iubiți, trebuie mai întâi să iubim noi înșine pe celălalt prin respectarea regulilor privind satisfacerea dorințelor negociabile și a nevoilor nenegociabile pe care le-am enumerat anterior. Adevărata iubire supraviețuiește doar dacă încălcările acestor reguli sunt rare și doar dacă după fiecare încălcare compensăm daunele și restabilim încrederea deteriorată.
În mod similar, cealaltă persoană nu ne poate forța niciodată s-o iubim. Desigur, cu ajutorul forței sau al autorității, cineva ne poate constrânge să îi satisfacem dorințele. Și în unele cazuri putem chiar considera acest comportament justificat („Trebuie să am grijă de părinți, indiferent de faptul că ei continuă să mă critice și să mă manipuleze emoțional!”). Cu toate acestea, pentru a iubi cu adevărat pe cineva, acea persoană trebuie să manifeste 5A în multe situații din viața noastră și să respecte toate celelalte reguli necesare pentru apariția încrederii. Reieșind din natura umană, avem tot dreptul să cerem acest tip de comportament de la ceilalți dacă ei chiar își doresc să obțină o adevărată iubire din partea noastră. Ierarhia și iubirea adevărată sunt incompatibile. Forța și autoritatea celuilalt, care îi asigură o poziție dominantă, ne constrâng să satisfacem interesele sale, sacrificându-le pe ale noastre, în timp ce pentru a simți iubire avem nevoie de respectarea propriilor noastre interese și de relații de egalitate. Forța și autoritatea celuilalt ne determină să ascundem aspectele importante și sensibile ale personalității noastre, în timp ce pentru a simți iubire trebuie să le arătăm și să primim 5A în privința lor. Chiar dacă persoana dominantă poate fi foarte mulțumită de modul în care îi satisfacem nevoile, nu poate spune că ne iubește, deoarece iubirea adevărată înseamnă respectarea nevoilor celuilalt. Ca și în cazul altor emoții, creierul generează automat sentimentul de dragoste doar atunci când manifestăm 5A față de aspectele importante din viața altcuiva, simțim încredere față de acea persoană și când, ca răspuns, cealaltă persoană începe să manifeste 5A față de noi.
Spre deosebire de copii, adulții nu doar că pot exprima 5A față de alții, dar au și nevoie de aceasta. O trăsătură fundamentală a naturii umane este că, în viața de adult, avem nevoie nu doar să fim iubiți, ci și să iubim pe alții în schimb. Totuși, este complet greșit să echivalăm iubirea doar cu îngrijirea fizică și asigurarea siguranței fizice. Deși un anumit nivel de îngrijire fizică poate fi, desigur, un component important al iubirii adevărate, doar îngrijirea fizică nu poate face pe cineva să ne iubească și nu poate fi o adevărată manifestare a iubirii din partea noastră. Așa cum am arătat mai sus, pentru a exprima iubirea adevărată este necesar să manifestăm 5A față de aspectele importante și intime ale vieții altei persoane și să respectăm toate drepturile și obligațiile necesare pentru menținerea încrederii din partea sa. Încercând să impunem altcuiva grijă fizică și siguranță, adesea încălcăm tocmai aceste elemente. „Am spus că nu vei merge la această excursie, pentru că tot timpul acesta mă voi simți îngrijora. Și nu îndrăzni să te opui, pentru că grija mea de fapt arată că te iubesc foarte mult!”
Adesea ne îngrijim de lucruri de la care ne așteptăm să obținem un anumit beneficiu, dar pe care nu le iubim cu adevărat. De exemplu, mulți oameni îngrijesc mașina lor, dar o vând fără ezitare atunci când cumpără un alt vehicul mai nou. Fermierii depun mult efort pentru a îngriji animalele de fermă, dar apoi le sacrifică fără regrete pentru a obține carne sau blană. În ambele exemple, nu se poate spune că relația cu obiectul îngrijirii se apropie de iubire. Îngrijirea fizică poate fi o manifestare a iubirii adevărate doar dacă cealaltă persoană a cerut-o. În caz contrar, dacă încercăm să impunem îngrijirea fizică altcuiva împotriva voinței sale, aceasta este doar o încercare slab camuflată de a ne satisface propriile interese în detrimentul nevoilor celorlalți. Pentru a înțelege acest lucru, luați în considerare următoarele trei aspecte:
1. Nefericirea sau suferința altora poate fi extrem de neplăcută pentru noi. Prin urmare, adesea, atunci când încercăm să protejăm pe cineva de suferință prin impunerea îngrijirii fizice, de fapt ne preocupăm nu de nevoile sale reale, ci încercăm să ne protejăm pe noi înșine de sentimentele neplăcute pe care le-am avea dacă acea persoană ar suferi în continuare. „Îți impun ajutorul meu fiindcă nu mai pot suporta să te văd așa”.
2. Îngrijirea altuia ne poate conferi reputația de „un partener bun” sau „ un părinte bun” în ochii altora sau în propria noastră evaluare. În acest context, atunci când încercăm să creăm această reputație impunând altcuiva îngrijirea, ne preocupăm din nou doar de interesele noastre personale. Satisfacerea intereselor personale nu este neapărat „rea”. De fapt, așa cum am încercat să explic în aceste texte, capacitatea de a avea grijă de sine este o calitate esențială pe care trebuie să o dezvoltăm și să o întărim în viața adultă. Cu toate acestea, atunci când ne satisfacem interesele în detrimentul granițelor personale importante ale altora, nu avem niciun drept să cerem de la aceștia să ne iubească. Apariția dragostei într-o asemenea situație contravine naturii psihologice umane și, prin urmare, este imposibilă.
3. Impunerea îngrijirii fizice este adesea un mijloc prin care încercăm să provocăm altei persoane un sentiment de vinovăție și s-o determinăm să renunțe la satisfacerea propriilor nevoi pentru a se concentra pe satisfacerea nevoilor noastre. În astfel de cazuri, alegem adesea îngrijiri ușoare, în loc să ne ocupăm de satisfacerea nevoilor reale ale altei persoane și să respectăm toate regulile stricte necesare pentru menținerea încrederii. De exemplu, facem lucruri care ne sunt ușor de realizat sau dăm ceea ce avem în surplus în loc să investim timp pentru a asculta și a accepta lucrurile importante pe care cealaltă persoană dorește să le împărtășească cu noi. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, adesea ne așteptăm de la cealaltă persoană nu la „cadouri” ușoare, ci la satisfacerea nevoilor noastre care cer un efort mult mai mare.
GHID ESENȚIAL:
BAZELE PSIHOLOGICE ALE RELAȚIILOR
- Nevoile psihologice de bază
- 5A și nevoia de a se simți propria valoare
- Cum manifestăm și primim 5A într-o relație?
- Conexiune psihologică
- Granițele personale
- Drepturile și obligațiile referitoare la satisfacerea majorității dorințelor discutabile
- Încredere. Drepturile și obligațiile privind nevoile nenegociabile.
- Relațiile egalitare, relațiile de dragoste și alte forme de relații profunde
- Sentimentul valorii personale
