Sentimentul valorii personale

Fiind o creatură conștientă de sine, fiecare om înțelege că pentru a-și păstra viața, este absolut necesar să simtă și să-și susțină propria valoare. Fiecare om știe că trebuie să fie corect. A acționa incorect înseamnă a face greșeli, ceea ce la rândul său înseamnă a-și pune propria viață în pericol. A fi incorect ca persoană înseamnă a fi rău sau prost și, prin urmare, înseamnă a atrage asupra sa mânia întregii societăți și astfel a fi complet nepotrivit pentru existență. Oamenii pot fi, simultan, și cele mai iubitoare și cele mai crude ființe de pe Pământ și, de aceea, atunci când primim 5A din partea altor oameni, simțim că ei ne recunosc și ne acceptă valoarea și, prin urmare, sunt gata să asigure securitatea noastră fizică și psihologică. Manifestarea sinceră a 5A înseamnă că alte persoane respectă interesele și dorințele noastre, pentru că consideră că bunăstarea noastră psihologică este importantă. Și dacă ei consideră bunăstarea noastră psihologică ceva valoros, care trebuie luat în considerare și protejat, înseamnă că ne consideră și pe noi ființe valoroase. În caz contrar, dacă nu ne-ar considera valoroși, nu și-ar limita propriile dorințele pentru a proteja dorințele noastre. Astfel, ca și multe alte efecte psihologice importante, senzația de valoare nu se creează prin cuvinte, ci prin fapte.

În secțiunile anterioare, am arătat că schimbul sistematic de 5A în relațiile cu alți oameni duce la apariția unei conexiuni psihologice profunde și puternice, la apariția iubirii și a încrederii. Același lucru se întâmplă și în relațiile noastre cu noi înșine. Când noi înșine exprimăm sistematic 5A față de aspectele importante ale vieții noastre și arătăm că ne considerăm valoroși începem să simțim o legătură profundă și puternică cu noi înșine, încredere în sine și iubire de sine. Exact așa cum se întâmplă în cazul construirii unei legături psihologice cu alți oameni, adâncimea și forța conexiunii noastre cu noi înșine sunt determinate de cât de mult recunoaștem față de noi înșine interesele, dorințele și nevoile noastre importante și de cât de des exprimăm toate elementele 5A în raport cu aceste interese, dorințe și nevoi.

Cum manifestăm 5A față de sine?

În majoritatea cazurilor, pentru a manifesta 5A față de sine trebuie:

  • Să observăm gândurile, sentimentele, interesele, dorințele și nevoile noastre fără a încerca imediat să le schimbăm (atenție);
  • Să justificăm aceste gânduri, sentimente, interese, dorințe și nevoi din punct de vedere moral și logic (acceptare);
  • Să ne mulțumim pentru aceste gânduri, sentimente, interese, dorințe și nevoi, recunoscând utilitatea lor (apreciere);
  • Să ne permitem să manifestăm aceste gânduri, sentimente, interese, dorințe și nevoi și să cerem satisfacerea lor (acordarea permisiunii);
  • Și, în cele din urmă, să ne oferim exact ceea ce ne va ajuta să ne simțim mai bine în situația dată (afecțiune); dacă dorința poate fi satisfăcută, atunci manifestarea afecțiunii constă exact în a ne oferi ceea ce dorim să primim; dacă dorința nu poate fi satisfăcută, atunci manifestarea afecțiunii poate consta în a ne asculta, a ne compătimi și a ne consola.

Deși un astfel de comportament pare simplu, în realitate, pentru mulți adulți este foarte dificil să recunoască dorințele și nevoile lor reale și să manifeste 5A față de acestea. Din această cauză, ei speră constant că alți oameni vor face acest lucru pentru ei. Principalele dificultăți care împiedică pe mulți dintre noi să manifestăm sistematic 5A față de dorințele și nevoile noastre sunt următoarele:

  • Pe de o parte, multe dorințe și nevoi cu adevărat importante sunt obiective pe termen lung. Pentru a manifesta 5A față de acestea, uneori trebuie să manifestăm opusul  5A față de dorințele și interesele noastre pe termen scurt, ceea ce poate fi foarte dificil și dureros.
  • Pe de altă parte, adesea pentru a satisface dorințele și nevoile noastre, trebuie mai întâi să spunem “nu” dorințelor și nevoilor altor oameni. De obicei, acest lucru este și mai dificil decât să observăm și să satisfacem dorințele și nevoile noastre pe termen lung. Într-o astfel de situație, trebuie să facem aceeași muncă grea de alegere a obiectivelor pe termen lung în locul celor pe termen scurt. Însă, pe lângă aceasta, adesea trebuie să facem față și disconfortului provocat de nemulțumirea altor persoane, supărate sau dezamăgite de refuzul nostru.

Valorile și virtuțile morale

În multe situații, manifestarea 5A față de sine se reduce la apărarea valorilor morale și la manifestarea virtuților morale. Dacă acceptăm că scopul moral suprem al fiecărei persoane este bunăstarea fizică și psihologică, atunci valorile morale sunt lucruri care ne ajută să atingem și să menținem bunăstarea fizică și psihologică. Iar virtuțile morale la rândul lor, sunt calități personale care ne ajută să obținem astfel de valori morale. Pentru mulți oameni, exemple de valori morale pot fi relațiile bune, încrederea, iubirea sau munca creativă, deoarece prin astfel de relații și astfel de muncă își pot realiza potențialul și se pot simți minunat. Virtuțile morale indică modul în care trebuie să ne comportăm pentru a obține și a menține valorile morale. De exemplu, pentru a construi și a menține relații bune, trebuie să ne comportăm cu onestitate, corectitudine și înțelegere. Pentru a realiza munca creativă, putem avea nevoie de perseverență, hărnicie, raționalitate etc. Astfel, onestitatea, corectitudinea, perseverența și hărnicia pot fi virtuți morale.

Pentru a vă clarifica valorile morale, puneți-vă următoarele întrebări:

  • Care aspecte ale vieții mele sunt cele mai importante pentru mine?
  • Ce prețuiesc cel mai mult în adâncul sufletului meu?
  • Ce vreau neapărat să obțin sau ce vreau neapărat să ating în viitor?
  • Ce lucruri aș putea considera ca fiind moștenirea mea cea mai importantă?

Când definiți valorile dumneavoastră, încercați să fiți cât mai precis și specific. De exemplu, dacă spuneți că cel mai important lucru în viață pentru dumneavoastră este familia, probabil vă referiți la „bunăstarea fizică și psihologică a tuturor membrilor familiei mele și contribuția mea la aceasta”. Dacă spuneți că pentru dumneavoastră este important „timpul pe care îl petreceți cu familia”, probabil vă referiți la „perioadele în care între dumneavoastră și cei dragi are loc un schimb de 5A”. Pentru a clarifica mai ușor și mai rapid lista valorilor, vă propun să completați acest chestionar.

Pentru a clarifica lista virtuților necesare pentru obținerea și păstrarea valorilor dvs. morale, agresați-vă următoarele întrebări:

  • Cum trebuie să mă comport pentru a obține ceea ce vreau? Ce calități și trăsături de caracter vor fi necesare pentru asta?
  • Cum aș dori să mă raportez la mine și la alți oameni?
  • Cum aș vrea să mă comport în situații dificile?
  • Ce calități, obiceiuri și trăsături de caracter mi-ar plăcea să menționeze prietenii și rudele mele la înmormântarea mea?

Când lucrăm sistematic la crearea valorilor noastre morale și manifestăm virtuțile morale pentru a le atinge, ne simțim vii, simțim că ne prețuim, ne îngrijim și ne iubim pe noi înșine. Din punct de vedere al menținerii bunăstării psihologice, virtuțile morale sunt mai importante decât valorile morale. Reamintesc aici că valorile sunt lucrurile pe care dorim să le obținem în viitor, iar virtuțile sunt modul în care ne comportăm chiar acum, în timp ce ne străduim să obținem aceste valori. Nu putem fi niciodată pe deplin siguri că vom obține valorile dorite. Putem depune eforturi pentru a ne crește șansele de a obține sau păstra lucrurile importante pentru noi, dar nu putem garanta rezultatul în proporție de 100%. Virtuțile morale sunt cu totul altceva. Ele sunt întotdeauna disponibile și manifestarea lor depinde doar de alegerea noastră. În orice moment al vieții noastre, putem decide să manifestăm sau să nu manifestăm aceste calități. Și când decidem să le manifestăm, păstrăm automat și ireversibil în trecut un moment în care am existat ca ființe virtuoase. De exemplu, dacă doriți să construiți relațiile apropiate cu o altă persoană, nu puteți fi niciodată siguri că veți atinge acest obiectiv. Există atât de mulți factori incontrolabili care pot distruge tot ce ați construit! Cu toate acestea, în fiecare moment al muncii asupra acestei relații dorite, puteți manifesta virtuțile dvs. morale, astfel încât, dacă, în final, nu reușiți să construiți relația sau o pierdeți, puteți spune: “Cel puțin, am fost întotdeauna cinstită, corectă și bună. Am încercat din greu să construiesc această relație și am făcut tot ce mi-a stat în putință”.

Rezultatul final – sentimentul valorii personale și încrederea în sine

Când manifestăm sistematic 5A față de interesele, dorințele și nevoile noastre importante, începem să simțim o conexiune psihologică profundă cu noi înșine, încredere și iubire de sine, și avem un sentiment clar al valorii personale. La fel ca în relațiile cu alți oameni, un sentiment stabil de valoare personală nu poate fi creat artificial. Acesta apare doar atunci când ne comportăm față de noi înșine așa cum s-ar comporta o persoană care ne apreciază cu adevărat. Când, prin acțiunile noastre, manifestăm 5A față de interesele, dorințele și nevoile noastre adevărate, creierul pur și simplu reflectă semnificația acestor acțiuni, generând automat un sentiment cald al valorii personale: „Am grijă de mine și, prin urmare, acum simt că mă prețuiesc.”

Manifestarea 5A față de noi înșine este una dintre resursele principale care asigură stabilitatea noastră psihologică în viața de adult. Pentru ființe complexe cum sunt oamenii, grija pentru propria siguranță și protejarea vieții nu reprezintă un instinct copleșitor și inconștient. De exemplu unii oameni își întrerup intenționat și prematur viața. Una dintre stările în care acest lucru poate să se întâmple se numește depresie suicidală. Unele persoane cu depresie suicidală sunt ferm convinse că sunt rele și, prin urmare, merită pedepsite. Aceasta este o manifestare a autocriticii – adică opusul acceptării. În plus, mulți oameni cu depresie suicidală consideră că sunt insignifianți și, prin urmare, nimic din viața lor nu merită atenție. Aceasta este ignorarea – adică opusul atenției. Pe baza acestor convingeri, persoanele cu depresie suicidală concluzionează că nu merită să trăiască și că lumea ar fi mult mai bună fără ele. Acestea sunt opusurile aprecierii și acordării permisiunii.

Chiar dacă majoritatea dintre noi vom rămâne întotdeauna departe de a ne întrerupe viața, știm cu toții bine că fiecare persoană poate face cu ușurință propria viață mult mai rea decât ar putea fi, umplând-o cu suferințe și limitări autoimpuse și inutile. De alți oameni ne protejează legea, însă de noi înșine ne protejează doar propriile convingeri. Astfel, când manifestăm sistematic 5A față de interesele, dorințele și nevoile noastre, începem să simțim că noi înșine ne recunoaștem valoarea și, prin urmare, suntem gata să ne apărăm dreptul la viață. Această afirmație este valabilă și invers. Când ne refuzăm manifestarea 5A sub formă de acțiuni concrete (ignorarea intereselor noastre, autocritica severă etc.), creierul nostru are motive serioase să creadă că am încetat să ne simțim valoroși și, prin urmare, putem neglija și expune viața noastră pericolului.

De unde știm că grija de sine este o atitudine corectă?

Când vine vorba de respectarea intereselor sale personale, mulți oameni întreabă: „Cum pot fi sigură că acest comportament este corect? Poate că, în loc să am grijă de mine, ar trebui să mă concentrez complet pe a avea grijă de alții? Nu ar fi mai bine dacă toată lumea ar avea grijă unii de alții?” Aceasta este o întrebare foarte importantă. Deoarece trăim într-o comunitate mare, concurăm constant cu ceilalți pentru diferite resurse. Astfel, destul de des, pentru a ne satisface nevoile și dorințele, trebuie să neglijăm dorințele și nevoile altor oameni. În acest context, avem nevoie de un principiu moral care să ne permită să verificăm corectitudinea acțiunilor noastre și să decidem în ce măsură trebuie să ne îngrijim de propriile nevoi și în ce măsură – de nevoile altor oameni.

De-a lungul istoriei, oamenii au abordat în mod diferit alegerea acestui principiu și au evaluat în mod diferit valoarea membrilor societății. De exemplu, pentru o lungă perioadă de timp, s-a considerat că moștenitorii anumitor familii aristocratice sunt „mai valoroși” decât toți ceilalți oameni și, prin urmare, ceilalți trebuiau să renunțe la o parte din proprietatea și libertatea lor în favoarea acestor moștenitori. În mod similar, s-a considerat mult timp că bărbații sunt membri mai valoroși ai societății decât femeile sau copiii. Pe baza acestui fapt, bărbații aveau mult mai multe drepturi și libertăți. Unii reprezentanți ai religiei, ai statelor sau ai publicului larg au insistat mult timp și continuă să insiste asupra faptului că planul sacru al unui zeu, bunăstarea patriei sau fericirea celorlalți sunt mai importante decât interesele personale ale individului și ne îndeamnă să ne sacrificăm în apărarea acestor idealuri.

Începând aproximativ cu secolele XVII-XVIII, în Europa și America de Nord, oamenii au început să abordeze diferit alegerea principiului moral pentru determinarea valorii vieții umane. Această nouă filosofie umanistă a devenit treptat baza codului modern al drepturilor fundamentale ale omului. Potrivit noii filosofii, starea de bine fizică și psihologică, pe care mulți ar putea să o numească „fericire”, este un drept moral și, prin urmare, un scop moral demn pentru fiecare persoană. Prin dreptul de naștere, fiecare om are aceeași valoare ca toți ceilalți oameni și, prin urmare, are același drept la bunăstare fizică și psihologică și poate să-și realizeze dorințele și nevoile, atât timp cât acest lucru nu încalcă bunăstarea fizică și psihologică a altor persoane. Desigur, lumea este încă departe de implementarea completă a acestui ideal umanist. Totodată, multe reguli de viață din țările civilizate, pe care le considerăm adesea ca fiind corecte și universale, au fost de fapt stabilite relativ recent (din punct de vedere istoric) și doar datorită răspândirii acestei noi filosofii umaniste. De exemplu, în țările civilizate, părinții nu mai pot să-și vândă copilul în sclavie, chiar dacă acum câteva secole aceasta era o practică acceptabilă. În țările civilizate, nicio persoană, indiferent de bogăția sa, nu poate să omoare public fără consecințe chiar și pe cel mai sărac om, deși acum câteva secole, astfel de lucruri se întâmplau frecvent. Potrivit noii filosofii umaniste, toți oamenii se nasc având deja o valoare egală și inviolabilă. În acest context,

sarcina principală a vieții adulte nu este să căutăm confirmarea valorii noastre din partea altor oameni, ci să cultivăm sentimentul propriei valorii din interior. Prin dreptul de naștere, suntem deja ființe valoroase, așa că nu ne rămâne decât să simțim acest lucru.

Și, așa cum am menționat anterior, pentru a cultiva și manifesta sentimentul propriei valorii, trebuie să manifestăm sistematic 5A față de noi înșine. În contrast cu alte ființe vii, oamenii nu se nasc cu un program de comportament înnăscut și automat și trebuie să își aleagă singuri principiile morale (etice). Prin urmare, fiecare dintre noi trebuie să decidă “sunt eu de acord cu o astfel de filosofie sau nu?” Pentru a răspunde la această întrebare, imaginați-vă următoarea situație. Un sportiv cunoscut, miliardar și filantrop, pe care îl admirați personal, a suferit într-un accident și are nevoie urgentă de un transplant de organ vital pentru a supraviețui. Circumstanțele sunt astfel încât acest organ poate fi obținut doar de la o altă persoană sănătoasă. După transplant, donorul va muri, iar sportivul rănit va supraviețui. Ați considera corectă efectuarea unei astfel de operații din punct de vedere moral? Dacă da, ați fi de acord să deveniți donor și să vă sacrificați viața? Ați considera corect ca alte persoane să vă spună că sunteți obligat să vă sacrificați pentru că sunteți mai puțin cunoscut, mai puțin talentat, mai puțin bogat sau mai puțin influent? Dacă răspundeți la aceste întrebări cu “nu, nu sunt de acord că este moral corect”, înseamnă că acceptați filosofia umanistă despre drepturile egale la viață și despre valoarea fiecărei persoane ca fiind neschimbabilă și necondiționată. Recunoașteți că bunăstarea fizică și psihologică a fiecărei persoane este scopul moral superior al vieții sale. Din această perspectivă, puteți conclude că fiecare persoană atinge cea mai înaltă formă de bunăstare psihologică atunci când are un control adecvat asupra vieții sale și este în relații bazate pe iubire și încredere autentice.

Am menționat anterior că astfel de relații sunt imposibile fără menținerea unui echilibru între satisfacerea propriilor nevoi și a nevoilor altora, prin respectarea anumitor drepturi și obligații. Pornind de la aceasta, se poate trage concluzia logică că, într-o anumită măsură, satisfacerea propriilor nevoi este un drept moral sau chiar o obligație morală pentru fiecare persoană. Dacă insistăm mereu să satisfacem doar nevoile altei persoane în loc să avem grijă de noi înșine, nu numai că vom fi nefericiți, dar nu vom putea niciodată să iubim cu adevărat această persoană și drept consecință nu îi vom da posibilitatea să atingă cea mai înaltă formă de bunăstare psihologică, care constă în a iubi și a fi iubit. În plus, așa cum am explicat mai devreme în secțiunea despre încredere, pentru ca alte persoane să poată avea încredere în noi, trebuie să ne satisfacem în mare parte propriile noastre nevoi. În caz contrar, dacă noi înșine nu ne satisfacem nevoile, este probabil că vom transfera nejustificat această sarcină lor și îi vom împiedica să aibă grijă de ei înșiși.

Există încă un motiv convingător pentru care fiecare adult este obligat să-și satisfacă în mare parte propriile nevoi. Alții nu pot citi gândurile noastre și, prin urmare, nu pot ști exact ce avem nevoie în fiecare moment. Din acest motiv, chiar și cei mai bine intenționați și atenți prieteni vor ignora din când în când interesele și dorințele noastre importante. Mai mult decât atât, chiar dacă miraculos alte persoane ar putea ști mereu de ce avem nevoie, lipsa exprimării celor 5A din partea noastră și dependența totală în această privință de ceilalți provoacă sentimente extrem de dureroase. În esență, atunci când nu manifestăm 5A față de gândurile noastre, dorințele noastre, interesele sau deciziile noastre, automat manifestăm opusul 5A față de aceste aspecte importante ale vieții noastre, ceea ce are întotdeauna un impact extrem de negativ asupra stării noastre psihologice. Pentru a înțelege acest lucru, imaginați-vă că ignorați întotdeauna toate dorințele importante ale voastre, criticați toate deciziile voastre, vă interziceți să faceți tot ceea ce ați dori să faceți și vă forțați să acționați împotriva propriilor interese. Este ușor de înțeles că într-o astfel de situație, chiar și îngrijirea constantă din partea altora nu vă vor ajuta să vă simțiți semnificativ mai bine.

O trăsătură importantă a psihicului uman constă în faptul că pentru a accepta ajutorul, trebuie să credem măcar puțin că îl merităm.

În același timp, dacă știm că putem obține 5A doar de la alte persoane și nu vom putea niciodată obține aceste elemente din partea noastră, nu putem scăpa de o anxietate insuportabilă că, dacă vom pierde acești oameni sau dacă ei își vor schimba atitudinea față de noi, toate interesele, dorințele și deciziile noastre vor fi ignorate, criticate, pedepsite și interzise.

Conform diferitelor psihologi, pentru menținerea bunăstării psihologice în viața adultă, avem dreptul și suntem obligați să satisfacem independent o mare parte (aproximativ 75%) din nevoile noastre de 5A. Alți adulți ar trebui să satisfacă o parte relativ mică din nevoile noastre de 5A, iar noi suntem obligați să satisfacem doar o mică parte din nevoile lor în aceste elemente.

Deși este imposibil să măsurăm exact cantitatea de 5A pe care o primim, o astfel de regulă aproximativă pare destul de practică. Aceasta înseamnă că, atunci când devenim adulți, ar trebui să ne preocupăm sistematic de noi înșine din punct de vedere fizic și psihologic, și doar ocazional să permitem altor oameni să aibă grijă de noi și să le cerem acest lucru.

Satisfacerea nevoilor noastre fizice și psihologice este responsabilitatea principală a vieții adulte, iar cât de bine gestionăm această sarcină reflectă cel mai exact nivelul de maturitate pe care l-am atins.

Echilibrul menționat mai sus în exprimarea 5A față de sine și față de ceilalți creează o bază solidă pentru relațiile bune cu noi înșine, oferă posibilitatea de a construi conexiuni profunde cu alte persoane și în același timp lasă suficient loc pentru o auto-critică sănătoasă și un auto-control sănătos.

Un semn al sănătății psihologice constă în a nu aplica întotdeauna 5A față de toate dorințele și interesele noastre. De exemplu, uneori este necesar să ignorăm unele dintre interesele și dorințele noastre care pot afecta alte planuri mai importante, alteori este necesar să criticăm unele dintre deciziile noastre dacă știm că am fi dorit să acționăm mai bine, iar alteori este necesar să ne interzicem să facem anumite acțiuni dacă acestea ar putea dăuna altor lucruri mai importante.

GHID ESENȚIAL:
BAZELE PSIHOLOGICE ALE RELAȚIILOR

Alexandru Casapciuc, Psiholog / Psihoterapeut de cuplu și individual Chișinău / Online
Alexandru Casapciuc, Psiholog / Psihoterapeut de cuplu și individual Chișinău / Online
Articles: 33